Jack Welch Speaks. Gânduri ale unui lider legendar

„Abilitatea unei organizatii de a invata si de a traduce aceste invataminte in actiuni in mod rapid reprezinta cele mai puternice avantaje competitionale.”
„Daca alegi persoanele potrivite, le dai oportunitatea sa isi desfaca aripile si le oferi compensatiile necesare, aproape ca nu trebuie sa ii conduci.”
„Daca nu ai un avantaj competitional, atunci nu intra in competitie.”
„Suntem in mod constant uimiti de cat de mult fac oamenii atunci cand managerii nu le spun ce sa faca.”
„Trebuie sa constientizezi acum cat este important este sa mentii acel tip de flexibilitate in companie, care incurajeaza oamenii sa depaseasca ideile superiorilor lor.”
„Adevaratul leadership vine din calitatea viziunii tale si din abilitatea de a aprinde in altii scanteia performantelor lor. Sa starnesti entuziasmul angajatilor cu privire la munca lor este cheia catre o afacere de succes.”

Cartea „Jack Welch Speaks. Wisdom from the World’s Greatest Business Leader” poate fi cumparata cu 25 RON de pe www.bookuresti.social

Reclame

Gândește absurd. Distrează-te

Dacă, inițial, ideea nu este absurdă, atunci nu are nicio speranță. (Albert Einstein)

Inovația nu e decât inteligența de grup, atunci când se distrează. (Thomas A. Edison)

Femei frumoase, urâte, semiurâte, foarte urâte

Or, întocmai cum cei ce au citit multe cărţi sunt foarte curioşi să le citească pe cele noi, chiar dacă ar fi proaste, se întâmplă ca un bărbat, care a iubit multe femei, toate frumoase, să ajungă într-un final să fie curios în privinţa celor urîte, pe care le consideră ceva nou.
(Casanova, Povestea vieţii mele)

Ceea ce urăsc nu sunt femeile foarte urâte, sunt semiurâţeniile care aspiră la frumuseţe.
(Stendhal, Jurnal)

Cum e profesorul, la fel si elevul

Un institutor invata pe scolari nu numai cu ajutorul cartilor si al metodelor cu care preda cutare sau cutare obiect trecut in programa; el ii invata cu insasi persoana sa. (…) Fa, doamna institutoare pe elevele dumitale ceea ce esti. Inteligenta, cunostintele probate prin examene, activitatile, metodele sunt ceva, dar nu sunt totul; ele nu garanteaza ca elevul va fi nu doar bun, inteligent, activ si cu cunostinte, dar si om. (…)

(Circulara din 17 mai 1865 adresata de ministrul Cultelor si Instructiunii publice, C.A. Rosetti, institutoarelor din scolile de fete)

Capitalismul ar trebui numit Proletarianism

Orice om ar trebuie să aibă ceva pe care să-l poată modela după chipul său, la fel cum el este modelat după Cel de Sus. Dar, pentru că nu e Dumnezeu, ci doar creaţia Lui, tot ce creează omul are limite; şi tot ce are omul trebuie să fie limitat, strict, mărunt.

Când spun Capitalism, mă refer de regulă la acea realitate economică în care există o clasă de capitalişti (…) relativ mică în mâna cărora este concentrat atât de mult capital, încât e nevoie de enorm de mulţi cetăţeni care să-i servească pe aceşti capitalişti pentru un salariu.

Adevărul că ceea ce numim Capitalism ar trebui numit Proletarianism. Ideea e următoarea, nu câţiva oameni posadă capital, ci majoritatea oamenilor au un salariu pentru că nu au capital. Citește în continuare „Capitalismul ar trebui numit Proletarianism”

Rău de prea mult bine

Eu nu sunt făcut pentru bucurie, nu trebuie să caut plăcerea: vai mie când cad în braţele călduţe şi adormitoare ale fericirii! Dacă vreau să rămân credincios raţiunii de-a fi a sufletului meu, jurământului pe care l-am făcut născându-mă a doua oară, pactului pe cre l-am încheiat cu viaţa şi cu moartea, nu trebuie să mă abandonez şi să prind gustul poşircii lăptoase a îndestulării comune.
Prea multă rânduială, prea multă pace, prea multă tihnă există acum în viaţa mea (…)
Azi toată viaţa mea e bine rânduită şi aranjată (…)
Nu vreau să fiu nici mulţumit, nici liniştit, nici fericit, nici bogat.

(Giovanni Papini, Un om sfârşit, Editura Polirom)

Lumea mea

Pe vremea aceea, cuvântul meu meu preferat era eliberare. Eliberare de lucrul acesta şi de celălalt, de acum şi apoi, de aici şi de dincolo: eliberare de toate.
Voiam să mă despoi pe mine însumi şi să despoi totul: să mă întorc la nuditatea perfectă, la înspăimântătoarea libertate a unui ateu radical şi universal. Iar când mi s-a părut că sunt gol şi că durerile şi gândurile lumii nu mai sunt ale mele, am vrut să-mi reclădesc lumea mea. În două feluri: prin puterea spiritului şi prin evocarea fantasticului – cu ajutorul voinţei şi poeziei.

(Giovanni Papini, Un om sfarsit, Editura Polirom)