Doamna K ia o hotărâre

[…] Doamna K nu aude nimic. A deschis larg fereastra mansardei și mirosul corcodușilor înfloriți ajunge până la ea, sus, în dormitor. Stă în fotoliu și fumează. Alături, pe măsuța franțuzească cu intarsii, se află scrumiera, pachetul de țigări, o cutie cu chibrite,  un caiet de școală tip dictando, un creion negru și o gumă. Doamna K este adâncită în gânduri care se întorc în trecut, acolo unde palpită adevărata ei viață. Amintirile sunt luminate de fascicule de raze care se opresc mereu asupra acelorași scene: blândețea vacanțelor petrecute cu părinții la Slănic Moldova, glasul directoarei de la liceul Moteanu care, înapoindu-i o compunere, îi spune „Domnișoară, dumneata ai talent, ai grijă sa nu te pierzi”, primele poezii scrise, vizitele făcute cu tatăl ei la Florica, vacanța de la Balcic, unde l-a cunoscut  pe domnul K, cele 48 de zile în care a primit, prin curier, la aceeași oră un splendid trandafir roșu însoțit de o carte de vizită pe care scria invariabil același cuvânt, căsătoria, sosirea primilor trei copii, din cei cinci programați, puținii ani în care cursul vieții ei a urmat un făgaș previzibil… Apoi, existența doamnei K  a fost tăiată brutal în două, așa cum tranșează măcelarul carnea cu satârul și a devenit eroina altui roman, botezat în gândurile ei Grandeur et decadance. […]

Continuă lectura

Reclame

Gelozie

Stau statuie la fereastră. Aştept să se întoarcă. Nu! Nu… doar aştept. Abia aştept să se întoarcă! Privesc în calea lui, să-l am mai repede aproape! Cu o secundă, cu o privire…

Vecinul Popescu a ieşit cu Gipsi la plimbare. Drăguţ căţel! Azi nu-l urmăresc cum se joacă! Nu-mi risipesc privirea pe imagini care să-mi fure clipa! Privesc fix uşa prăvăliei, să-l zăresc imediat ce iese din magazin! Aştept să vină… Mi-e deja dor! Rug de dorinţă, abia aştept să mă pierd iarăşi în braţele sale! Să simt cum şopârle de gheaţă aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el îmi macină măruntaiele… Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?!

A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea lui? Sau el ei??… O tinerică fără minte şi carte, care face şi ea ce poate pentru un ruj şi-un hamburger… Şi bleguţă, şi piticanie… Parcă-l văd cum îi zâmbeşte cu surâsul ăla galeş, de te bagă-n boală! Şi ea, hi-hi… Cu strungăreaţa aia şi dinţişori de iepuraş! Prostuţă, prostuţă, dar dulcică de-ar băga şi-un înger în ispită…

Stau ca proasta de mai bine de o jumătate de oră şi nu se mai urneşte de-acolo… Dacă n-aş şti că se supără, m-aş duce după el… Mai bine-l sun! Îi zic să mai ia… zahăr! Nuuu, a văzut că am! Să-mi ia şi… Ce dracu să-i zic să ia, ca să nu semene cu ce-i cere nevastă-sa!?…

Materialul integral pe Seniorul.ro

Orion, de la urina a 3 zei

Prin geamul ferestrei observă o constelație; o recunoscu și zâmbi: era centura Orion. Se gândi la tatăl ei. La acea vară, la mare, când îi spusese povestea lui Orion. Îi povestise că era un uriaș creat din urina a trei zei: Jupiter, Neptun și Mercur. (Ea râsese și se rostogolise pe nisip, ținându-se cu mâinile de burtă.) Spusese că într-o zi cei trei zei […] aflați în călătorie prin cine știe ce ținut, ceruseră găzduire unui țăran care trăia într-o cocioabă sărăcăcioasă. Țăranul îi luase drept niște călători obișnuiți și nu numai că-i găzduise, ci îi și ospătase cu mâncare și vin.
Atunci zeii îi spuseră cine erau și el, ca să-i cinstească, dădu fuga să sacrifice un taur. Ca să-l răsplătească, îi spuseseră că-i vor îndeplini o dorință, orice ar fi vrut, iar țăranul, după e se gândi puțin, le ceru un fiu: nevasta lui moartă de curând nu-i dăruise nici măcar unul.
Zeii îi porunciseră să aducă pielea taurului sacrificat și cu toții făcuseră pipi pe ea […] }i spuseseră țaranului să o îngroape în grădină și să nu o atingă timp de nouă luni. Când o scoase din pământ, după nouă luni, înfășurat în acea piele găsi un copil. Pe care l-a numit Orion, de la urină.

(Berlin, Fabio Geda & Marco Magnone, Editura Corint Junior)

Realizează o fotografie în perioada 6 – 30 mai 2016 în orașul tău prin care să surprinzi aspecte ale lumii din seria BERLIN și poți câștiga un aparat foto, carduri de memorie, precum și volumul 2 al seriei, care urmează a fi lansat la Bookfest. Detalii, aici.

Concurs inedit CORINT: “Paparazzi BERLIN cu obiectivul prin oraș”

Editura CORINT a lansat un concurs de fotografie pentru copiii, adolescenții de 12 – 17 ani.

  • Dacă nu ai un aparat foto, poate ai un telefon care fotografiază, e ok.
  • Dacă nu ai citit primul volum al seriei BERLIN, poți citi despre carte, întâmplări, personaje pe site-ul dedicat cărții și pe bloguri, nu te scoate nimeni la tablă.
  • Cele maxim 3 fotografii pe care le poți înscrie în concurs trebuie să redea ceva din atmosfera cărții, valorile promovate în carte, orice legat de carte.
  • Este un concurs cu premii: un aparat de fotografiat (I); un card de memorie de 64 GB (II); un alt card de memorie de 32 GB (III). Alți 10 tineri vor primi volumul 2 al seriei, care se va lansa la Bookfest. Toți premianții vor primi, de altfel, volumul 2.
  • Un juriu independent va evalua fotografiile. Componența juriului: Marian Mocanu – fotograf profesionist, 1 reprezentant al editurii Corint Junior, 1 reprezentant al sponsorului, 1 reprezentant al revistei Super Bravo Girl.
  • Fotografiile cu dimensiunea maximă de 5 MB se trimit prin email berlin@edituracorint.ro, până cel târziu 30 mai a.c.
  • Premiile vor fi ridicate de copii, însoțiți de reprezentantul legal, în ziua de duminică, 5 iunie, intervalul orar 11: 00 – 12:00, de la standul Editurii Corint în cadrul Bookfest, la Romexpo.

Website-ul cărții BERLIN și alte info: http://berlin.edituracorint.ro/
Pagina FB: https://www.facebook.com/seriaBerlin
Cartea o găsești cu reducere (23 RON) pe site-ul Editurii Corint

Cu cine votăm. Candidatul perfect

[…] Am votat la ultimele alegeri, ca toată lumea, am votat pentru președintele Noble; cred că-i unul dintre cei mai frumoși bărbați care-au devenit vreodată președinți.
– Așa-i! Dar îl mai țineți minte pe omul care-a candidat împotriva lui?
– Nu era cine știe ce de capul lui, nu-i așa? Cam mărunțel și simpluț și, pe deasupra, nici nu se bărberia ca lumea și umbla nepieptănat!
– Ce le-o fi venit foștilor să-l aleagă candidat? N-are niciun sens să opui un omuleț scund ca ală unui om atât de înalt. Și mai avea un cusur: bălmăjea vorbele-n gură, de nu-nțelegeai nici jumătate din ce spunea, și chiar vorbele pe care le-auzeai erau de neînțeles!
– Și după ce că era cam bondoc, nici nu se îmbrăca într-un fel în care să nu ise vadă burta! Nu e de mirare că țara a votat cu Winston Noble. Până și numele lor a contat. Compară o clipă numele lui Winston Noble cu cel al lui Huber Hoag și rezultatul e ușor de ghicit.

(Fahrenheit 451, Ray Bradbury, Editura ART)

Viața doamnei K

Doamna K stă în fotoliu și scrie în caietul dictando care îi stă în poală, pe o tavă. Se oprește, se încruntă, mai șterge, mai adaugă, dar nu este mulțumită. Zilnic, de ani de zile, și-a povestit viața în gând așteptând să aibă răgazul să o și scrie. Acum, amintirile nu vor să iasă din borcane, întîmpările s-au uscat piezându-și savoarea, scrisul ei nu are nici sare, nici piper și, culmea, a avut acel coșmar pe care nu îl poate uita! ”Dar dacă viața mea nu a fost un roman, ci numai o ciorbă?” se întreabă plină de amărăciune.
Aude zgomot de pași în fața ușii și se duce să o deschidă. Își ia în brațe fetele și le sărută. Dragele de ele, au venit cu cafeaua caldă! Le face loc să se așeze pe pat, strânge caietul dictando, creionul, guma înlocuindu-le cu cele trei cești și ibricul fierbinte. Discuția se aprinde repede, doar au rămas multe nespuse în ultimele zile. Doamna K surîde privindu-și fetele și le întreabă:
– Mâine, se întoarce stăpînul casei, spuneți-mi ce să vă gătesc bun?

(Ioana Crețoiu, Alegeri dificile, Editura Polirom)

Ioana Creţoiu este de profesie arhitect. În 2013, a urmat cursul de creative writing „Punct…”, susţinut de scriitorul Cristian Teodorescu. De-a lungul anilor a publicat în diverse reviste (România literară, Dilema, LiterNet). Mai multe texte ale sale au fost incluse în volumul Şi eu am trăit în comunism, coordonat de Ioana Pârvulescu (Humanitas, 2015). Alegeri dificile reprezintă debutul său editorial.

Strigări trupești lângă glesne

Floare umedă deschide-te,
oval brun desfășură-te.
Bateți pe himen talgere,
talgere pe fulgere.

Prelungă buză în sărutare
cu buza mai mare,
du-ți învoltările,
cheamă sărutările
fratelui dur
pe ghizdul pur.

Descuie-te ghioc,
din loc în loc
pătat de necîntate
flori nefecundate Citește în continuare „Strigări trupești lângă glesne”

Omul care aduce cartea la eMAG

Pentru eMAG nu pare să conteze recenziile lui Dan C. Mihăilescu, decât în măsura în care eMAG vinde prin Dan C. Mihăilescu cu tot ce înseamnă el (bâlbâieli, fizic, poftă de recenzie). Dacă ar fi contat, e MAG ar fi putut screme mai mult decât un nume propriu, un domeniu web și câteva înțelegeri de plată. Schema a fost ca-n Războiul Stelelor – Trezirea Forței: eMAG l-a trezit pe Dan C. Mihăilescu, cum au fost treziți Solo-Leia-Skywalker pentru nostalgi și tinerimea afiliată la câștig online. Dan C. Mihăilescu a îngurcitat până la urmă online-ul („Dacă la 47 de ani am fost scos din vizuina mea de bursuc, m-am lăsat aruncat pe sticlă, poate că acum la 62 de ani ar fi bine să cârmesc, să trec înspre online”), deși Omul care aduce cartea e online din 2005 (dancmihăilescu.ro).
Ce s-ar putea: Dan C. Mihăilescu și-a călcat pe inimă, a ales o organizație amazonian-mioritică, eMAG aplică crowdsourcing-ul (pe carteadelaora5.ro, cititorii votează următoarea recenzie de carte a lui Dan C. Mihăilescu), iar Dan C. Mihăilescu povestește astăzi despre cărți la fel ca în anul 2000, iar Dan C. Mihăilescu pare un om bun…

Trei lucruri lipsesc din viața noastră

Nu de cărți ai dumneata nevoie, ci de unele dintre lucrurile care erau cândva în cărți. […] Cărțile nu erau decât un fel de receptacul în care oamenii înmagazinau o mulțime de cunoștințe pe care se temeau că ar putea să le uite. […] Trei lucruri lipsesc din viața noastră. Întâi: știi dumneata de ce e atât de importantă o asemenea carte? Pentru că astfel de cărți au ceea ce se cheamă calitate. Și ce înseamnă oare cuvântul calitate? Pentru mine înseamnă substanță. Cartea asta are pori, are trăsături proprii, o poți pune la microscop și-ai să vezi atunci cum viața ei curge, într-o nesfârșită varietate. Cu cât sunt mai mulți porii unei cărți, cu atât mai multe detalii de viață veridic înregistrate poți desprinde de pe un centimetru pătrat de hârtie, cu atât mai bună e literatura respectivă. Cel puțin asta este definiția pe care o dau eu literaturii: a zugrăvi amănunțit. În amănunte inedite. Scriitorii buni ating adesea viața. Cei mediocri își plimbă peste ea o mână grăbită. Iar cei proști o siluiesc și-o lasă apoi, sfâșiată, pradă muștelor. Ai înțeles acum de ce sunt privite cărțile cu ură și cu teamă? Ele dezvăluie porii de pe fața vieții. Oamenii comozi vor să vadă doar figuri de ceară, fără pori, fără păr, fără expresie. […] Așadar, iată primul lucru de care spuneam că avem nevoie: calitatea, substanțialitatea cunoștințelor. Citește în continuare „Trei lucruri lipsesc din viața noastră”