Proprii miniștri sau Propriii săi miniștri? Nici una, nici alta

Secvența marcată în exemplu, proprii săi miniștri, conține două greșeli: scrierea adjectivului proprii cu – ii, în loc de – iii, și folosirea unei repetiții inutile, a unui pleonasm, proprii săi.

De ce? Explicatia, AICI.

Reclame

Eram să strig încă o dată. Ce-i greșit în asta?

Ca verb de modalitate cu sensul „a se afla pe punctul de a…”, a fi este impersonal și unipersonal.
Nu poate apărea decât cu forma de persoana a III-a (era): era să mor, era să mori, era să moară, era să murim, era să muriți, erau să moară; forma personală este permisă numai la a III-a plural (erau să moară).

Articolul integral pe Seniorul.ro.

Când punem virgulă înainte de conjuncția și

Deseori, afirmăm că nu trebuie să se folosească virgula înaintea conjucției coordonatoare copulative și. Totuși, prezența ei este necesară în anumite situații:

  1. Când și are valoare adversativă (poate fi înlocuit cu dar sau cu însă); grafic, în asemenea contexte, virgula marchează o opoziție. Exemple:

Alerg, și nu slăbesc.
Așteptările au fost mari, și rezultatele, destul de mici…

Citește mai mult pe Seniorul.ro.

Pronunțase, pronunțaseră…

M-a suprins neplăcut vocea moderatorului unei emisiuni TV (Antena 3):

niște denunțători și niște indivizi care pronunțase

Ați remarcat, cred, dezacordul dintre subiectul multiplu (niște denunțători și niște indivizi) și predicatul exprimat printr-un verb la modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect, singular. Citește în continuare „Pronunțase, pronunțaseră…”

Maxim sau maximum? Minim sau minimum?

Rar mi-a fost dat să vad asemenea zile fructificate la maximCare este norma gramaticală încălcată? Știm că, deseori, adverbul se confundă cu adjectivul atunci când au forme identice sau asemănătoare. Statutul morfologic al cuvântului depinde de elementul regent.

Forme identice:

peisaj divin (adjectiv); cântă divin (adverb)

Forme asemănătoare:

efort maxim (adjectiv); citesc maximum (cel mult, aproximativ, vreo) două ore

Așadar, adjectivul se subordonează unui substantiv și are forme variabile: maxim, maximă; maximi, maxime; minim, minimă; minimi, minime.  Adverbul se subordonează unui numeral  și are forme invariabile: maximum (cu sensul  cel mult), minimum (cu sensul cel puțin).

Articolul integral poate fi citit aici.

De ce cuvântul Dumnezeu se scrie cu majusculă

În multe limbi de pe glob, substantivele proprii sunt întotdeauna scrise cu majusculă, iar Dumnezeu este un substantiv propriu, la fel ca Gordon sau Dan. De aceea cuvântul Dumnezeu trebuie scris cu inițială mare, chiar dacă nu nutriți un respect deosebit pentru divinitate […]
Puteți despica firul în patru dacă sunteți un ateu mai chițibușar, susținând că, necrezând în existența ființei Dumnezeu nici nu-i puteți scrie numele cu majusculă; ați greși însă, fiindcă substantivul propriu nu constituie o dovadă că acel ceva la care se referă există, așa cum numele Superman nu garantează existența individului cu respectivul nume. […]

(Bine că ești tu deștept, John Farndon, Editura Nemira)

Scrii „creează” cum scrii „lucrează”

Structura lexicală a verbelor „a crea”, „a agrea” este aceeaşi cu structura verbelor „a lucra”, „a evalua”.

* a lucra…………………….a crea

* lucrez………………………creez

* lucrează…………………..creează

* lucrăm…………………….creăm

* lucrând…………………….creând

A greşi din prea multă corectitudine

Hipercorectitudinea sau hiperurbanismul este o greşeală fonetică, gramaticală sau grafică, pe care o facem, uneori, pentru a evita o exprimare sau o grafie considerată neliterară. Greşim deci tocmai pentru că dorim să sa nu ne abatem de la normă.

Exemple:

– piftea (corect: chiftea)
– ştat de plată (corect: stat de plată)
– prooroc (corect: proroc)
– trebuiesc (corect: trebuie)