comment 0

Ce-i cu filozofia carteziană. Mă-ndoiesc de tot și de toate

Ca și Bacon, interesul lui Descartes se îndreaptă către cunoașterea științifică. Știința e atât un mijloc de cunoaștere a realității, cât și de realizare a binelui și fericirii umane. Metoda potrivită pentru aflarea adevărului ar fi metoda deductivă, de esență matematică, prin care se stabilesc niște reguli cu ajutorul cărora, cei care le observă nu vor presupune niciodată ca adevărat ceea ce e fals. Cele 4 reguli sunt: 1. Regula evidenței raționale (un lucru e adevărat numai atunci când e cunoscut prin evitarea prejudecăților și a tot ce nu se înfățișează minții clar și distinct); 2. Regula analizei; 3. Regula sintezei; 4. Regula enumerării. Așadar, plecând de la câteva adevăruri inițiale sau numai de la unul, prin deducție treptată se ajunge la cunoașterea altor adevăruri. Dar, până la a aplica această metodă deductivă, trebuie găsit adevărul inițial, evidența rațională incontestabilă, sarcină ce revine metodei carteziene.
În ce constă această metodă? În afirmația-axiomă „Dubito ergo cogito, corgito ergo sum”.
Decartes se îndoiește cu adevărat că ceea ce găsește nu e exact ceea ce îi apare, de unde necesitatea unor controale riguroase pentru a stabili definitiv un rezultat sigur. Mă-ndoiesc de totul și de toate reprezintă deci prima treaptă a metodei lui Descartes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s