comment 0

Pârț

În autobuzul două sute nu știu cât
Deodată a mirosit urât
În el erau un domn și-o doamnă tristă
Un chitarist și-o chitaristă
O casnică păroasă
Cu doi câini de rasă
Un om al străzii fericit
Într-un sac vechi de dormit
Vreo doi copii mai grași
O fată c-un buchet de toporași
Bineînțeles și-un șofer
Și-un popă cu-un calorifer
Și toți, mai puțin unul, aveau o întrebare
Cine trăsese pârțul oare?

(PE DOS. Poezii cu prostii pentru copii, Carmen Tiderle, Editura Vellant)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s