comentarii 0

Bătrânul și marea

Era un om bătrîn, care pescuia singur într-o barcă pe ocean, în Gulf Stream, și trecuseră de-acum optzeci și patru de zile de când nu prinsese nici un pește. În primele patruzeci de zile avusese un puști cu el. Dar după patruzeci de zile fără nici un pește prins părinții îi spuseseră puștiului că bătrînul era de-acum în mod clar și irevocabil salao, adică forma cea mai rea de ghinion, iar puștiul se supusese deciziei lor și se mutase la o altă barcă, unde în prima săptămână s-au și prins trei pești zdravăni. Puștiul se întrista când vedea că bătrînul vine în fiecare zi cu barca goală și cobora întotdeauna pe mal ca să-l ajute să care mosoarele cu sfoara de pescuit, fie cangea, harponul și vela înfășurată în jurul catargului. Vela era peticită cu niște saci de făină și atunci când era strînsă semăna cu un drapel al înfrîngerii eterne.
Bătrînul era slab și ciolănos și avea niște riduri adînci pe ceafă. Pe obraji i se distingeau petele maronii ale îngăduitorului cancer de piele pe care-l provoacă lumina soarelui cînd se reflectă în apele mării tropicale. Petele i se întindeau mult în jos pe pielea feței, iar mîinile îi erau pline de cicatrici lungi și adînci, de la greutatea peștilor trași afară cu năvodul. Dar nici una din cicatrici nu era proaspătă. Toate erau la fel de vechi ca și eroziunile dintr-un deșert lipsit de pește.
Totul la el era bătrân, cu excepția ochilor, iar ei aveau aceeași culoare ca și marea și erau veseli și neînfrînți.

(Bătrînul și marea, Ernest Hemingway, Editura Polirom)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s