comment 0

Fondurile nerambursabile pentru începătorul absolut

Mi se întâmplă destul de des ca atunci când mă prezint unor persoane şi spun că mă ocup cu accesarea de fonduri europene şi dezvoltarea de proiecte cu finanţare nerambursabilă, să stârnesc aproape instantaneu curiozitatea. Există în societatea românească o atenţie crescută pentru acest subiect, la pachet cu o polarizare extremă a percepţiilor asupra lui. Pentru unii proiectele din fonduri europene sunt doar prilejuri de sifonare a unor bani publici, în vreme ce alţii văd oportunităţi aproape nelimitate legate de aceste fonduri. În discuţiile mele, constat de multe ori că nivelul de informare cu privire la modul în care funcţionează programele de finanţare şi sunt implementate proiectele este extrem de scăzut. Oamenii mă întreabă: aş vrea şi eu să obţin nişte bani pentru afacerea mea sau ideea mea de afacere sau de proiect social, educativ etc., se poate? Da, se poate, daaaaar…. şi aici încep explicaţiile despre ce se poate şi cum se poate. Şi de multe ori privirea celor cu care vorbesc se întunecă, fiindcă ceea ce povestesc face ca lucrurile să arate diferit de informaţia circulată în mass-media şi, uneori, chiar şi de către consultanţii din domeniu. Ceea ce vinde un serviciu de consultanţă este răspunsul “da, se poate”, dar-ul de după are toate şansele să lase un consultant fără contractul dorit.
Eu sunt de părere că o informare corectă a potenţialului client sau partener este de natură să te scutească de clienţii şi partenerii nepotriviţi (da, există şi aşa ceva, dar nu vorbim acum despre ei). Ceea ce pe termen scurt pare o pierdere, pe termen lung e un câştig. Cum sunt foarte multe persoane interesate de acest subiect, am să prezint în continuare câteva lucruri pe care ar trebui să le ştie înainte de orice începătorii absoluţi într-ale fondurilor nerambursabile:

1.Banii nerambursabili sunt ieftini, dar nu sunt gratis
Sunt mai multe motive pentru care banii nerambursabili, deşi nu-i dăm înapoi, nu sunt gratis. În primul rând, foarte puţine programe acordă finanţare de 100%, principiul de bază este cel al co-finanţării, adică “pun în joc nişte bani dacă pui şi tu nişte bani”. Beneficiarul trebuie să contribuie la proiect cu propriile resurse financiare, iar valoarea acestei contribuţii poate fi consistentă, mergând până la 50%, 60% sau chiar 70%. Pe urmă, finanţările nerambursabile funcţionează pe bază de rambursare (sic!), adică beneficiarul contractului de finanţare trebuie să poată avansa sumele necesare realizării proiectului şi să aştepte decontarea acestor bani de către finanţator. Unele programe acordă pre-finanţări, adică avansuri, în diferite procente (de la 10% la 80% din valoarea finanţării), dar ideea este aceeaşi: beneficiarul trebuie să dispună de suficiente resurse pentru a suporta toate costurile proiectului, urmând ca la rambursare banii să-i fie returnaţi. În funcţie de dimensiunea proiectului, pentru mulţi beneficiari acest lucru va însemna că trebuie să se împrumute şi să suporte singuri costurile împrumutului (dobânzi, comisioane). Este posibil, de asemenea, ca suma primită la rambursare să nu stingă datoria contractată prin împrumut, ci să o acopere numai parţial. Iar acest lucru se întâmplă atât datorită nevoii de a acoperi partea proprie de finanţare, cât şi din motivul de mai jos.

2. Costurile reale ale realizării proiectului nu sunt egale cu planul bugetar al proiectului
Planul bugetar al unui proiect cu finanţare nerambursabilă cuprinde cheltuielile acoperite din fondurile primite şi pe cele din sursele proprii ale beneficiarului, toate reprezentând cheltuieli de implementare a proiectului. Pe lângă acestea, beneficiarul mai trebuie însă să acopere cheltuielile de pregătire a proiectului – elaborarea şi obţinerea documentaţiei necesare (studii, analize, avize) şi a dosarului de finanţare. Indiferent că o face prin forţe proprii sau apelează la un consultant, costurile financiare şi de timp nu sunt deloc de neglijat. Unele programe de finanţare permit includerea costurilor de pregătire în planul bugetar, iar după semnarea contractului de finanţare aceste costuri pot fi acoperite din sumele aferente proiectului şi decontate. Însă nu toate programele funcţionează astfel, iar pentru cei care nu obţin finanţare cheltuielile sunt oricum realizate.
Un lucru similar se întâmplă la finalizarea proiectului, când, deşi perioada de eligibilitate a cheltuielilor s-a încheiat, beneficiarul trebuie să realizeze raportarea finală. Raportarea finală este o activitate complexă şi intens consumatoare de resurse, fie că o realizează echipa proprie, fie că e făcută cu ajutorul unei echipe externe de consultanţi. Din nou, costuri care trebuie acoperite de către beneficiar.

3. Un contract de finanţare te obligă pe termen mediu şi lung
Un alt lucru important de ştiut este că prin contractul de finanţare beneficiarul îşi asumă obligaţii atât pe perioada implementării proiectului, cât şi după finalizarea acestuia, pe perioada de sustenabilitate, care poate să fie între 1 şi 5 ani. Vorbeam odată cu un potenţial client, omul vroia o investiţie în nişte echipamente, şi-i explicam ce înseamnă sustenabilitatea şi ce implicaţii are, că pentru depunerea proiectului este nevoie să facem un plan de afaceri, să ne raportăm la nişte cifre – clienţi, preţuri, volum de vânzări, locuri de muncă create, că aceste lucruri constituie angajamente asumate de către el. M-a ascultat iritat şi mi-a spus că el nu are de unde să ştie dacă treaba asta cu investiţia o să meargă sau nu, că el tocmai de-aia vrea banii, ca să testeze piaţa. Sigur, este o doză mare de adevăr în acest lucru, orice proiect este mai întâi de toate o intenţie de realizare a unui lucru, validată sau nu de piaţă sau de contextul de realizare. Finanţatorul însă lucrează cu bani publici, pe care nu-i dă pentru testarea unei idei, ci pentru că vrea impact economic şi social pe termen mediu şi lung, aşadar cine primeşte banii trebuie să-şi asume că este responsabil pentru succesul sau eşecul iniţiativei finanţate. Aceea a fost ultima discuţie pe care am avut-o cu domnul cu pricina, apropo de clienţi de care e mai bine să te fereşti. Revenind, un contract de finanţare nerambursabilă înseamnă o responsabilitate pe termen lung, pe care trebuie să ne-o asumăm în cunoştinţă de cauză.
În aceste condiţii, sunt totuşi finanţările nerambursabile din fonduri publice, europene sau naţionale, o sursă interesantă pentru dezvoltarea de proiecte sociale, de investiţii sau de alt fel? Da, în situaţia în care îţi doreşti cu adevărat respectiva afacere, investiţie sau proiect social. Şi da, pentru căbanii nerambursabili nu sunt gratis, dar sunt mai ieftini decât cei din alte surse. Pentru că proiectul tău fie nu-şi găseşte surse de finanţare din altă parte, fie costurile implicate de sursele de finanţare altervative sunt mult mai mari. Să avem curajul să ne asumăm toate aceste obligaţii? Aici fiecare îşi dă propriul răspuns, de preferat după ce face o analiză şi nişte calcule amănunţinte. Un lucru vreau să mai spun: proiectele pe care ni le dorim cu adevărat au şanse mult mai mari de reuşită decât cele pornite doar pentru că vrem să testăm o idee, cheltuind nişte bani ieftini. Pentru că ceea ce investim în ele este ceva mai mult decât bani. Iar asta trebuie să o ştie toţi începătorii.

(Adina Dragu, President at Asociaţia SINAPTICA)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s