comment 0

Jocul țațelor

Novicele și în genere toate femeile tinere ce veneau pentru intâia oară la sfat erau datoare cu sau fără voia lor să se supună unui ceremonial grotesc. Când nu voiau să se dezbrace singure și să se expună goale, în mijlocul soborului de țațe, în atitudinile – una mai scabroasă ca alta – pe cari le comanda cu ochi răscolitori, ele erau prinse fără veste de mîni, răsturnate pe marginea patului, dezgolite și reduse la nemișcare, în timp ce Safta le despărțea picioarele mult și le cerceta în amănunțime și expertă toate tainele făpturii. În urmă , crucificatele erau poreclite de cumetrele curioase după impresia ce le-o lăsa fructul crud rareori răscopt, al corpului descoperit și cunoscut, de acum, cu toate comorile și metehnele. Poreclele erau așa: Cocoșel, Smochina, Floricica, Gura-Iadului, Varza, Mugur-Mugurel, Batoza, Vrăbioara…

După ceremonialul dezvelirii, orice adeptă a sfatului era obligată – între tovarășe de intrigă, de măscări și de cafeluță nefiind admise taine  – să le mărturisească țațelor, ce ascultau sugându-și buzele zgomotos și chicotind , de câte ori le iubesc bărbații pe noapte […]
Nemulțumite, deseori, de stângăcia cu care noua prietenă se dăruise soțului până atunci, bătrânele și mai ales țiganca cu garoafă o învățau meșteșuguri de dragoste. Proastele ce nu înțelegeau ușor simplele sfaturi erau urcate în pat și puse în numeroasele atitudini explicate, iar una din tinerele complice – îndeosebi Cocoșel sau Vrăbioara – mai competentă și bucuroasă că are un prilej în plus de excitare, împrumuta atitudinile și uneori ritmica bărbatului.
Acesta era momentul așteptat, culminant, impresionant al ceremonialului. Țațele țipa o bucurie sălabatică, strânse în jurul patului, pliciiau palmele, morfolind în dinți un rîs gașben și scurt, întretăiat de îndemnuri, în timp ce novicea și sora competentă, înlănțuite, cu sînii striviți în îmbrățișare, oficiau – gîfîind, încolăcindu-se, mușcîndu-se adînc – un act sterp dar suficient de dezgustător ca să încînte și să scapere ochii aprinși ai spectatoarelor livide, prinse de după mijloc și strîns înfingdu-și uan alteia în carne unghiile murdare.
Femeile, deseori cu sîngele aprins inutil în încălecarea ce nu le spusese nimic, plecau aiurite să se ofere, cît mai curînd, întîiului întîlnit, pe maidan sau într-un vagon gol din triaj. Firește, cînd nu era acasă Tănăsică. Sluga birtașului avea, pentru orice împrejurare, în pivniță, un preș, o pernă de birjă, o lumînare de spermanțet și un chibrit. Era suficient să facă Safta un semn convențional, ca alcovul subteran să se deschidă clandestin, să se lumineze suspect și să fie leagăn de ragoste voinică, plină săturată.

(Maidanul cu dargoste, D.M. Zamfirescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s