comentarii 0

Forța, trăsătura definitorie a politicii

Sunt preocupat de o singură întrebare fundamentală a studiului politicii: ce acțiuni umane constituie politica […] care este natura sau trăsătura definitorie a politicii? […] De exemplu, este prea limitativă definirea politicii în termenii conflictului dintre clasele sociale. Dacă investigatorii politicii consideră lupta de clasă drept criteriul subiectului, atunci nicio societate fără clase nu va fi analizată, astfel ignorându-se societățile simple care pot fi foarte informative. Din nou, se presupune că existența claselor implică un conflict între ele, iar acea societate care nu are clase va fi ferită de conflict. Aceste asumpții sunt contestabile și, mai important, elimină anumite linii de investigație. […] Cu alte cuvinte, asumpția noastră de bază este că politica este universală și apare în toate societățile.
Uneori politica este descrisă drept o modalitate particulară și lăudabilă de soluționare a divergențelor. Înseamnă luarea deciziilor mai degrabă prin intermediul discuțiilor și argumentelor bazate pe convingere și aprobare decât prin violență și obligativitate. Unii consideră că oamenii pot fi liberi doar în acele locuri în care politica este de această natură și că aceasta apare doar în cadrul democrațiilor reprezentative. Această perspectivă a politicii are un mare merit ca ideal politic. Însă nu ar putea servi scopului de stabilire a granițelor studiului politicii, deoarece exclude prea multe lucruri. Trebuie să luăm în calcul toate situațiile politice, nu doar pe cele pe care le considerăm bune din punct de vedere moral. Dictatura, imperialismul și represiunea sunt părți ale politicii la fel ca și democrația și guvernarea liberă. […]
Astfel, este insuficient să afirmăm că politica este guvernarea sau guvernământul – școlile și băncile au și ele conducere de acest tip. De asemenea, este insuficient să argumentăm că politica înseamnă luarea deciziilor deoarece există decizii non-politice luate de grupuri sau indivizi. Nici nu este suficient să afirmăm că înseamnă alocarea resurselor deoarece acestea sunt alocate și în afara sferei politicii – de exemplu, în afaceri și în familie. […]
Prin urmare, avem nevoie de un criteriu pentru alegerea elementelor distinctive ale politicii și care să apară în toate cazurile de politică. Cred că forța – utilizarea sau potențiala utilizare a acesteia – este cel mai bun criteriu. […] În orice societate forța este utilizată pentru a rezolva anumite conflicte, pentru a sancționa încălcarea regulilor, pentru a suplimenta anumite decizii și a garanta urmărirea anumitor politici. Folosirea și controlul forței de unii membri ai societății și mișcările altor membri pentru a influența folosirea sa ori controlul său pentru beneficiul său sunt semnele distinctive ale activităților umane politice. Conform acestei perspective, există politică în societate și între societăți, dar nicăieri în altă parte. Grupurile de oameni din societate nu au o politică proprie, deși se pot implica în politică. De exemplu, atunci când membrii unui sindicat își aleg reprezentanții sau când acești reprezentanți negociază condițiile de muncă și salariile cu angajatorii, aceasta nu este politică; însă, pe de altă parte, când sindicatul aderă la un partid politic sau face lobby pe lângă un guvern pentru a modifica unele legi referitoare la greve, atunci este politică.

(Politica și utilizarea forței, Peter M. Nicholson – Ce este politica?, CA Publishing)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s