comment 0

Semnul și reprezentarea Celuilalt

Un semn are trei caracteristici principale. Are o formă concretă. Se referă la altceva decât la el însuși. Și poate fi recunoscut de majoritatea oamenilor ca semn. Lucrul la care se referă semnul, asocierea sa mentală, este cunoscut sub denumirea de semnificat. Forma fizică a semnului este cunoscută sub denumirea de semnificant.
Această teorie lingvistică a semnului a avut un impact major în anii ’50-’60, sub forma revoluției intelectuale cunoscute sub numele de structuralism, care a influențat antropologia, psihanaliza. critica literară, marxismul și multe altele, și rămâne esențială pentru poststructuralismul ulterior.
Teoria semnelor s-a născut din scrierile lui Ferdinand de Saussure (1857-1913). El a susținut că limbajul este un fenomen cultural și că generează înțeles într-un mod anume. Limbajul produce înțeles printr-un sistem de relații, creând o rețea de similarități și diferențe.

Ferdinand de Saussure: Înțelegem semnul fată ca nefiind băiat, nefiind femeie, nefiind bărbat, nefiind animal, nefiind zeitate.
Roman Jakobson: Principiile care guvernează sistemele lingvistice organizează de asemenea și alte tipuri de sisteme de comunicare, cum ar fi scrisul, filmele și moda.
Roland Barthes: Felul în care ne îmbrăcăm, ce mâncăm, cum ne socializăm – comunică în egală măsură lucruri despre noi, putând astfel studiate ca semne.

Semnele sînt adesea organizate ca niște coduri guvernate de reguli implicite sau explicite, recunoscute de comun acord de către membrii unei culturi sau unui grup social. Așadar, un sistem de semne poate vehicula mesaje și înțelesuri codificate, care pot fi descifrate de cei care înțeleg codurile. O structură semnificativă, compusă din semne și coduri, este un text care poate fi descifrat pe baza semnelor și înțelesurilor sale codificate.
Procesul și produsele prin intermediul cărora este conferit un înțeles anume semnului se numește reprezentare. Prin reprezentare, conceptele abstracte și ideologice capătă formă concretă. Astfel, conceptul/semnul indian capătă o imagine ideologică specifică datorită felului în care indienii au fost reprezentați în literatura colonială – în romanele lui Rudyard Kipling (1865-1936) și E.M. Forster (1879-1970), de exemplu -, ca fiind lași, efeminați și nedemni de încredere. Entitatea reprezentativă exterioară sinelui – adică exterioară genului, grupului social, clasei, culturii sau civilizației – este Celălalt.
General vorbind, toate culturile și civilizațiile non-occidentale sînt considerate a fi Celălalt, față de Occident.
În cadrul societății occidentale, femeile, homosexualii și imigranții sînt adesea considerați Celălalt.
Cea mai des întâlnită reprezentare a Celuilalt este aceea de parte întunecată, de jumătate opusă cuiva: noi sîntem civilizați, ei sînt barbari; coloniștii sînt harnici, băștinașii sînt leneși; heterosexualii sînt buni și morali, homosexualii sînt imorali și răi.

(Cîte ceva despre studii culturale, Editura Curtea Veche)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s