comment 0

Te iubesc până la cer

[…] o tradiție antică, datând încă dinaintea lui Platon, spune că dragostea e un fel de scară care leagă umanul cu divinul. Iubiții care stau pe treptele de jos ale scării își ridică privirea și zăresc în sferele înalte, eterne, divinitatea, care altfel le-ar fi rămas necunoscută. Acest lucru sugerează că dragostea romantică nu este doar omenească, ci o ascensiune spre ceva mai înalt și, poate, infinit. Dragostea omenească, fie ea platonică sau erotică, nu e diferită de cea divină: mai degrabă, una este drumul către cealaltă. Ideea este avansată de creștinism, unde Iisus, al cărui rol era să facă legătura dintre cer și pământ – să urce și să coboare scara – predică o doctrină bazată pe iubire. Iubirea îndreptată chiar și, sau mai ales, înspre dușmanii tăi este mijlocul cel mai sigur de a merita un loc la dreapta lui Dumnezeu, mai degrabă decât bogăția sau faima, de exemplu. Unii teologi merg chiar mai departe, interpretând întreaga lume ca pe o emanație a iubirii divine. Într-o versiune a acestui punct de vedere, Spinosa, filosof din secolul al XVII-lea, considera că Dumnezeu e prezent în tot ceea ne înconjoară și că, dacă vom deveni în stare să iubim această prezență, vom atinge cele mai înalte culmi ale virtuții. În toate cazurile, iubirea pământească o precede pe cea care îi va urma în ceruri. Este pământească, dar tinde spre cer.

(La drum cu Platon, Robert Rowland Smith, Editura Litera)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s