comment 0

Excluziune, discriminare, efectul tavanului de sticlă

Excluziunea socială este definită de Silver (2007) ca „un proces multidimensional de ruptură socială progresivă, ce detașează grupuri și indivizi de relații sociale și de instituții, împiedicând participarea lor deplină  la activitățile normale, prescrise normativ, ale societății în care trăiesc”. Noțiunea de incluziune socială este definită prin opoziție față de excluziunea socială.

Discriminarea poate fi de trei tipuri:

a) Discriminarea directă apare în situaţia în care „o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta, dacă ar putea fi tratată într‐o manieră similară”. Exemple clasice de discriminare directă sunt anunţurile de angajare care specifică „exclus romi” sau afişele cu texte similare în localuri publice.
b) În cazul discriminării indirecte, „o prevedere, un criteriu sau practică  aparent neutră dezavantajează  anumite persoane […] faţă  de alte persoane”. Exemplul tipic al acestei forme de discriminare este introducerea uniformelor scumpe în unele  şcoli generale, care are drept urmare dirijarea copiilor proveniţi dintr‐un mediu sărac spre alte şcoli.
c) Discriminarea structurală  înseamnă slaba reprezentare a unor categorii de persoane în diferite domenii. Spre exemplu, datele statistice relevă procente foarte scăzute ale minorităţilor în aparatul judiciar.

O formă specifică  a discriminării este realizată  prin atingerea demnităţii personale, prin discursul incitator la ură sau prin hărţuire. Exprimarea în public a dorinţei de a evacua populaţia romă din zona centrală  a unui oraş  este o astfel de discriminare, întrucât creează  pentru această  comunitate o atmosferă de intimidare (dacă dorinţa respectivă este „motivată” şi prin afirmaţia că romii reprezintă un focar de infecţie, se creează şi o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare).

Conceptul de tavan de sticlă provine din domeniul egalităţii de gen şi se referă la barierele care împiedică minorităţile şi femeile să urce pe scara profesională şi să obţină funcţii înalte. Aceste bariere sunt, de fapt, un sistem injust sau un set de atitudini care nu sunt îndreptate asupra unui individ, ci asupra unui întreg grup, în cazul nostru romii. Deși în mod oficial există șanse egale în găsirea de locuri de muncă, selecția și promovarea personalului fiind teoretic făcute pe baza meritelor proprii, membrii grupurilor dezavantajate se confruntă cu bariere invizibile ce limitează posibilitățile lor reale de a obține un loc de muncă mai bun, chiar dacă fac eforturi la fel ca ceilalți angajați și dețin competențe similare. Aceste bariere pot părea invizibile, ca un tavan de sticlă, însă ele joacă un rol important în menţinerea status‐quo‐ului. Angajatorii au tendinţa de a angaja persoane care le sunt asemănătoare din punct de vedere cultural şi nu vor să „rişte” să angajeze minorităţi. Acest lucru este încurajat și de atitudinile unor majoritari care văd ascensiunea profesională a minorităţilor ca pe o ameninţare directă la propriile lor şanse de avansare.

(Măsurile pentru incluziunea romilor pe piața muncii: de la ipocrizie organizată la eficacitate reală, Oana Rus, Oana Neștian Sandu, Institutul Intercultural Timișoara)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s