comment 0

Extraterestrii carunti

Cei care denigreaza batranetea au la dispozitie aparent cel mai puternic argument dintre toate: demografia. Pana in 2050, 20% din populatia globului va avea 65 de ani sau peste 65 de ani. […] Limbajul e apocaliptic: un geronto-seism, o bomba cu ceas demografica sau chiar un val tsunami carunt (metafora catastrofica e la libera alegere). Nu mai suntem amenintati de invazia trifidelor sau a martienilor, ci de cea a varstnicilor, invariabil portretizati ca o problema sociala majora, secatuind resursele, mai degraba decat o resursa in sine.
Dar, dupa cum a aratat think tank-ul Demos, intreaga dezbatere in jurul longevitatii face uz de prezumtii alarmiste discutabile despre cine este financiar dependent de cine. In realitate, din ce in ce mai multe persoane apte de munca sunt somere, in timp ce un numar crescand de persoane continua sa munceasca dupa varsta legala de pensionare, astfel incat nu se mai poate corela atat de simplu varsta cu activitatea economica.
Iar cand vorbim despre ingrijire si sprijin, presupozitiile discrimnatorii sunt si mai putin corecte. Varstnicii ofera la fel de multa ingrijire pe cat primesc: persoanele de 75 de ani sau peste aceasta varsta petrec mai mult timp avand grija de cineva, in general de partener, decat tinerii – ca sa nu mai amintim de ingrijirea nepotilor, neinstitutionalizata, dar necesara, pe care o desfasoara atat de multi bunici. Inseamna asta sa fii inactiv economic?
Bineinteles ca o populatie imbatranita ridica adevarate probleme, in special pentru femei, care, de cele mai multe ori, ajung sa fie responsabile de ingrijirea celor mai in varsta membri ai familiei. Cu siguranta ca se creeaza extra-costuri si noi nevoi, desi economistul Phil Mullan, in cartea The Imaginary Time Bomb, deconstruieste sistematic argumentul conform caruia imbatranirea reprezinta o povara insuportabila pentru societatile industrializate. Dezbaterea in jurul costurilor financiare ale varstnicilor, sugereaza el, a fost in mod deliberat exagerata, partial ca sa mute responsabilitatea pentru suportul financiar de pe umerii statului pe cei ai agentilor privati si ai varstnicilor insisi. […]
Ceea ce face asocierea imbatranirii cu o povara cu atat mai ciudata este faptul ca e vehiculata in principal chiar de catre cei care vor constitui marea categorie a varstnicilor. Acesti comentatori – in general oameni tineri sau de varsta doua – raspandesc perspectiva infricosatoare a unei invaziia celor in varsta care seaca finantele publice, aparent ignorand faptul ca se descriu pe ei insisi! […]
Intr-adevar gerontologii, care studiaza procesele imbatranirii, au zabovit asupra acestei caracteristici unice a discriminarii pe criteriu de varsta; e o prejudecata impotriva propriului viitor in sine. Prin asta se deosebeste de alte prejudecati sau discriminari, cum ar fi sexismul sau rasismul. E alimentata […] de refuzul de a admite ca si noi vom imbatrani […].

(Cum sa imbatranesti frumos, Anne Karpf, Editura Vellant)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s