comment 0

Culege fructul cel mai de jos al corupţiei

[…] Cu alte cuvinte, alege tipul de corupţie unde se pot face progrese vizibile în scurt timp, fără costuri prea mari. Acest sfat vine în întâmpinarea instinctelor unor reformatori de a face totul deodată sau de a aborda tipul de corupţie pentru eradicarea căreia sunt necesare costuri ridicate (o bătălie care poate fi dificilă şi se poate prelungi).

Uneori regula poate fi puţin diferită. Din motive de politică sau pur şi simplu pentru a genera sprijin, vom dori să atacăm întâi tipul de corupţie cel mai evident, cel mai urât de cetăţeni sau cel mai urgent de îndepărtat. Din motive politice, este bine să începem o campanie anti-corupţie cu lucrurile care îi deranjează cel mai tare şi care sunt cel mai vizibile pentru cetăţeni, cu lucrurile care subminează reforma economică sau cu domeniul pe care guvernul pune accentul.

Primarul MacLean-Abaroa descrie un exemplu de aplicare a regulii “culege fructul cel mai de jos” în La Paz în 1985:

Poate că cea mai evidentă şi mai generalizată formă de corupţie a apărut pe coridoarele primăriei. Sute de cetăţeni se plimbau nestingheriţi pe acolo, încercând să completeze formulare sau să plătească taxe. Din cauza lipsei de organizare şi de informaţii publice, au apărut zeci de intermediari, care îşi ofereau serviciile pentru “a rezolva” problemele oamenilor legate de formulare sau permise de muncă.
Oamenii erau şantajaţi o dată, când dădeau documentele acestor intermediari. Apoi, când li se rezolva problema, adesea ilegal, li se cerea să plătească “un bonus” în plus faţă de costul oficial al tranzacţiei. Oamenii nu primeau chitanţe nici pentru costurile oficiale şi era clar că majoritatea banilor erau furaţi de către funcţionari corupţi. Se alegeau cu un fel de “protecţie” temporară, astfel că inspectorii îi lăsau în pace un timp.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-i izolăm pe funcţionarii care lucrau cu hârtii de public. Nu le-am mai permis acestor intermediari şi nici altcuiva să umble liberi de la un birou la altul, cerând semnături şi ştampile. Toate actele erau depozitate într-un singur loc şi li se dădea un număr de înregistrare. Trebuia să fie ridicate peste câteva zile de la un alt birou. Funcţionarii care procesau aceste solicitări erau practic izolaţi pe al doilea etaj al clădirii, unde nu exista nici o posibilitate “să se converseze” cu clienţii.
Complementar acestui pas, am deschis conturi în bănci, astfel încât taxele să poate fi achitate direct, iar casierii de la primărie să nu poată profita de schimbarea cursului dolarului pentru a face speculă cu dolari, un lucru obişnuit pe atunci.
Aceste măsuri simple nu au eradicat marea corupţie, dar au eliminat o sursă majoră de abuzuri care afecta mulţi cetăţeni. În câteva săptămâni, puteai să mergi pe coridoarele primăriei fără să te ciocneşti la tot pasul de sute de oameni furioşi şi confuzi, victime ale şantajului şi ameninţărilor voalate. Cetăţenilor le-a fost mai uşor să vadă în ce stadiu se afala solicitarea lor cu ajutorul unui computer central în care erau înregistrate toate solicitările. Au putut să simtă pe pielea lor că situaţia se schimbase în bine.

(Robert Klitgaard, Ronald MacLean-Abaroa, H. Lindsey Parris, Corrupt Cities: A Practical Guide to Cure and Prevention, ICS Press and World Bank Institute; carte aparuta in Romania la Editura Humanitas)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s