comentarii 0

Elementele care alcătuiesc lumea

Anticii erau adepţii elementului primordial care stă la originea vieţii. A unui element indispensabil fără de care viaţa nu poate să existe. Ele erau elemente care se găseau în natură, în esenţa ei. Dacă din punct de vedere al omului anticii au considerat că acesta este alcătuit din trup (partea materială, cea supusă stricăciunii şi morţii) şi din suflet (partea invizibilă sau nonmaterială, cea veşnic nemuritoare, cea care vine de la zei) punând accent pe suflet şi considerând corpul doar o închisoare a lui, din punct de vedere a structurii lumii ei considerau că totul are la bază patru elemente: focul, aerul, apa şi pământul.
Referindu-se la cele patru elemente ale naturii, Ampelius, în cartea sa „Memoriales” spune: „lumea este universal lucrurilor, în care toate sunt şi nimic nu poate să coexiste în afara ei, acea lume pe care grecii o numeau Cosmos. Elementele lumii sunt patru: focul din care s-a născut cerul, apa din care s-au născut mările şi Oceanul, aerul din care s-au născut vânturile şi furtunile şi pământul care a dat formă lumii şi o numim pământ.”
Aceste patru elemente erau în perfectă armonie. Existau filozofi greci care considerau primordial în structura lumii locul focului sau al apei sau al pământului sau al cerului.
Aceste patru elemente erau coordonate de zei după cum urmează:
– focul era atributul lui Jupiter care guverna cerul;
– aerul era atributul Junonei, care în limba greacă mai era denumită şi Era (aer);
– apa intra în atribuţiile lui Neptun;
– pământul intra în atribuţiile lui Pluton împreună cu soţia lui Proserpina (care înseamnă bogăţie) şi a mamei acesteia Ceres.
Zeii aşadar controlau aceste patru elemente, care stăteau la baza vieţii. Ele intrau în componenţa lumii, reprezentau însăşi viaţa. Ele erau prezente în corpul uman, în corpul animalelor, în elementele naturii, peste tot. Erau acele patru forţe fundamentale, unite, care generau viaţa. Trebuie spus că multe lucrări de medicină antică atribuiau fiecare organ ca aparţinând în esenţă uneia din aceste patru elemente. De exemplu sângele era considerat de antici ca aparţinând focului şi lui Marte, prin vigoarea cu care curgea prin vene. Totul era raportat la aceste patru elemente. Ciudat este că unele religii, orientale mai ales, au tendinţa de a raporta existenţa celor patru elemente ca fiind elemente de bază care alcătuiesc lumea.
Trebuie spus că aceşti filozofi greci care credeau că un element primordial a stat la baza creaţiei au fost:
– pentru apă: Thales. Thales spunea că: ”lucrurile, oricât de diverse şi de variate ar fi ele, nu sunt cumva forme ale aceluiaşi material comun?” El spunea în continuare că: ”apa este acea materie primordială, unică, necreată, veşnică, supusă transformărilor, origine şi substanţă a tuturor lucrurilor.”
– pentru aer, filozoful care susţinea că acesta este principiul fundamental era Anaximenes.
– pentru foc Heraclit etc.
Toate aceste elemente, conform operelor anticilor stăteau la baza vieţii.

(Povestioare cu tâlc din mitologia romană, Gheorghe Răzvan Gabriel, Editura Agatha)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s