comentarii 0

Socialul din combinaţii chimice

Prima idee care ne vine în minte este că Ostwald a vrut să transpună în sociologie un punct de vedere fizico-chimic (…) Nu este nevoie, pentru aceasta, să cunoşti teoriile chimice în detaliu, nici chiar formula lor.
Ostwald a încercat să întocmească printr-o teorie nouă teoria biologică vulgarizată de Darwin, de Spencer şi de o întreagă şcoală în secolul al XIX-lea. În loc să considere, de exemplu, Statul drept organism ale cărui grupări secundare ar fi celulele, indivizii fiind la rândul lor elementele acestor celule, Ostwald a vrut să considere grupurile sociale ca drept combinaţii chimice. Există în ambele cazuri stabile şi instabile; punând împreună anumite grupuri sau anumiţi indivizi se produc reacţii, iar în alte cazuri apar amalgamarea sau disocierea.
Toţi aceşti termeni aparţin în aceeaşi măsură vocabularului chimiştilor cât şi celui al politicienilor şi sociologilor. Ostwald nu e deloc aici un inventator: Emile Waxweiler, director al Institutului de Sociologie Solvay, un savant belgian, este primul care a analizat în detaliu fenomele sociale din punct de vedere energetic sub influenţa lui M.Ernest Salvay. Şi remarc că şi Ostwwald are relaţii directe cu Solvay, căci conduce un Institut de Chimie fondat de către acesta din urmă la Leipzig şi de aici descoperiri răsunătoare rapid aplicate armatelor aliate.
Marele industriaş belgian, prin intermediul unor colaboratori aleşi, a transpus în diverse domenii o teorie dinamistă generală pe care a expus-o el însuşi într-o lucrare importantă rămânând în domeniul fizico-chimic. Mai înainte, Fouillé elabora teoria despre ideile-forţă, Nietzsche fondase o concepţie generală despre voinţă ca energie activă. Şi chiar unii filozofi greci ne-au luat-o înainte cu secole întregi pe această cale interpretativă.
Dar pînă acum nimeni nu ar fi îndrăznit să depăşească o anumită limită, nici să identifice indivizii umani unor corpuri simple sau compuse sau un războinic cu acidul sulfuric. Căci oricine ştie foarte bine că fenomenele sociale sunt diferite de cele neînsufleţite prin faptul că cele din urmă nu aparţin decât unui plan şi nu au decât două aspecte, dacă pot spune aşa, în timp ce fenomenele sociale aparţin mai multor planuri şi au faţete multiple. Inorganicul este fix, viul este mişcător; inorganicul este stabil, viul este instabil. Teoriile bazate pe biologie (darwinism, stat-organism etc.) explică un aspect al acestor fenomene vii care sunt fenomenele, chestiunile, problemele sociale, dar unul singur; aşa cum teoria fizico-chimică dinamistă sau energetică explică un alt aspect al problemelor, chestiunilor, fenomenelor sociale, dar tot unul singur.
Vor trebui găsite încă multe alte transpuneri de metodă pentru a înţelege exact fenomene (probleme) atât de complexe, interacţiuni atât de fluctuante, factori atât de contradictorii, probleme atât de neprevăzute ca cele ce fac obiectul de studiu al etnografiei, sociologiei, psihologiei individuale şi colective, de lingvistică, estetică, pe scurt al ştiinţelor umaniste (umane). Rămâne de văzut acum dacă Ostwald îşi respectă compatrioţii, propunându-le o concepţie pur fizico-chimică în măsură să ducă la amelioarea, examinarea dintr-un anumit unghi ansamblul mecanismului relaţiilor sociale, deci organizarea Statului. Ca să fiu mai clar, voi da un exemplu din viaţa actuală.
Este evident că în toatele armatele şi la toate popoarele aflate sau nu în război, factorul principal şi esenţial al coeziunii este în momentul acesta patriotismul. Patriotismul ca atare nu este nou. Atenienii ştiau ce înseamnă, precum şi cetăţenii romani, precum Jeanne d´Arc, ca şi englezii, francezii, italienii etc…, şi, nu în ultimul rând, japonezii.
Este un sentiment colectiv, în calitatea sa de sentiment nu are de ce să fie gândit sau justificat.
Ori, în perioada revoluţiei şi în 1970, francezii erau patrioţi, au luptat cu patriotism şi din patriotism. N-a fost nevoie să le dicteze cineva linia de conduită; guvernul nu a folosit măsuri speciale pentru a trezi acest sentiment; toţi indivizii se simţeau călăuziţi într-o aceeaşi direcţie.
În războiul actual, situaţia este alta. Toate masele din toate ţările Europei erau pacifiste. Cel mai pacifist dintre toate este poporul german (allemand). Şi ce a făcut guvernul său? A privit patriotismul din punct de vedere dinamist, a considerat că orice sentiment colectiv poate deveni o forţă pe care o pot capta, dirija şi transforma. Pentru a acţiona asupra acestui sentiment a centralizat presa, a oganizat un sistem de emisari şi de reprezentanţi în ţările neutre, pe scurt, a acţionat ca un industriaş care găseşte o materie primă bogată în procedura directă şi în sub-produse. Era de ajuns să adapteze maşini, să recruteze ingineri, să fondeze o piaţă de vânzare, să menţină nivelul extracţiilor etc. Germania (Allemagne) a devenit deci o enormă uzină unde se fabrică patriotism pentru consumul local şi dacă se poate şi pentru export (…)

(Arnold Van Gennep, Principiul organizării. Formula franceză şi engleză opusă formulei germane)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s