comentarii 2

Philemon şi Baucis sau pilda ospeţiei

Pilda lui Philemon şi Baucis reprezintă de fapt pilda ospeţiei. Jupiter a mai fost numit şi Hospitaliter sau cel Ospitalier şi el a fixat ca lege eternă pentru muritori legea ospeţiei.
Orice drumeţ, pelegrin sau simplu om, fie cetăţean al imperiului sau nu, dacă bătea la uşa omului şi cerea găzduire, oamenii aveau obligaţia să-l primească în gazdă. În numele lui Jupiter călătorii cereau adăpost peste nopte.
Aelian şi Tacitus, referindu-se la legea ospitalităţii, scriau în operele lor următoarele: „mare a fost la grecii şi la romanii antici grija şi reverenţa ospitalităţii, pentru că însuşi Jupiter, tatăl zeilor şi al oamenilor, se îngrijea de acest fapt, căci pe Jupiter oamenii îl mai numeau cel Ospitalier. A nu primi pelegrini şi oameni săraci în ospeţie se considera a fi un lucru rău, vicios, căci ei sunt sub tutela lui Jupiter şi de el sunt trimişi. De aceea însăşi zeii se socoteau că mergeau la locuinţele oamenilor pentru a verifica umanitatea lor. Legea lui Lucanus astfel grăia – dacă la asfinţit ar veni călători şi ar dori să însereze sub acoperişul cuiva, acel om care nu i-a primit şi nu a ţinut cont de legile ospeţiei, să primească pedeapsă, căci pelegrinul vine în numele lui Jupiter cel Ospitalier”.
Astfel, călătorii mergeau din poartă în poartă şi cereau găzduire în numele lui Jupiter cel Ospitalier aşa cum în zilele noastre călătorii cer găzduire şi pomană în numele lui Hristos.
Tot aşa cum Biblia spune că oamenii au găzduit îngeri fără să ştie şi cărţile antice greceşti sau romane spun că oamenii au găzduit zei fără ca ei să ştie. Adesea cei care nu găzduiau oameni erau pedepsiţi şi supuşi oprobiului public. Pentru a sublinia valoarea legii ospeţiei şi a educa tineretul în spiritul acestei legi anticii au relatat ceea ce au păţit oamenii care nu ofereau ospeţie zeilor şi lumii, precum şi cei care ofereau acest fapt.
Se ştie că în timp ce Jupiter era pe pământ a fost „omenit” de un rege crud din Arcadia, regele Linx, care a fost preschimbat de zeu în lup deoarece i-a servit la masă un sclav fiert.
Apoi, pentru că regele Midas l-a ospătat pe zeul Liber, acesta, drept răsplată, i-a spus să ceară orice vrea. Regele Midas a cerut ca pe orice pune mâna să se facă de aur.
Însă întorcându-mă la pilda lui Baucis şi Philemon, se spune că Jupiter avea obiceiul, împreună cu Mercur, care era şi zeul călătoriei, să meargă pe pământ şi să ceară găzduire la oameni.
Astfel cei doi zei călători au ajuns într-un sat. Au bătut la porţile a o mie de case frumoase, spaţioase, mari, pline de servitori, de cirezi de vite şi oi şi nu le-a deschis nimeni. Spre înserat, au zărit pe un deal uitat, pe o uliţă, o căscioară prăpădită, cu acoperişul din paie. În această căscioară îşi duceau zilele, uitaţi de Soartă, doi bătrâni, Philemon şi Baucis. Aceştia erau de o bunătate fără margini şi de o modestie la fel de mare. Prin curticica mică a lor creşteau doar o singură gâscă, aveau doar o bucată de viţă de vie şi câţiva pomi fructiferi. Casa era sărăcăcios mobilată. Astfel, cei doi bătrâni, cu frica de zei, i-au primit cu dragă inimă în casa lor amărâtă.
Ovidiu, în „Metamorphoses” ne spune că bătrâna Baucis s-a dus şi le-a spălat picioarele oaspeţilor, aşa cum este datina din moşi-strămoşi, apoi a fiert câteva roşcove, a cules struguri, i-a servit cu faguri de miere şi vin, cu ouă făcute în spuză şi i-a îmbiat să mănânce din fiecare după pofta inimii. Zeii, văzând atâta bunătate, au început să-şi arate puterea umplând paharele goale cu vin şi arătându-şi reala lor înfăţişare.
Bătrânii, cuprinşi de evlavie, au vrut să le dea să mănânce şi unica lor gâscă. Jupiter şi Mercur le-au spus să ceară drept răsplată orice vor, iar bătrânii nu au dorit decât să slujească împreună pe zei, iar când le va veni sorocul să moară, să moară amândoi pentru a nu suferi unul de singurătate şi amărăciune.
Atunci casa lor s-a transformat într-un templu măreţ, iar la sfârşitul zilelor lor, Jupiter i-a transformat în doi meri cu crengile care se împletesc pentru a nu fi despărţiţi niciodată. Cât despre sat, zeii l-au înecat în ape pentru răutatea oamenilor (…)

(Povestioare cu tâlc din mitologia romană, Gheorghe Răzvan Gabriel)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s