comentarii 0

O dată cu sângele ies la iveală multe neplăceri

Stând cu mâinile întinse în afara patului, Plume se miră că nu atinge peretele. „Ca să vezi, se gândi el, l-au mâncat furnicile…” şi adormi la loc.
Puţin după aceea, nevastă-sa îl înşfăcă şi-l scutură: Ia uite-te, leneşule! îi spuse ea. În timp ce tu îţi vedeai de dormit, ne-a furat unu’ casa”. Într-adevăr, de jur-împrejur, se întindea, limpede, cerul. „Eh, asta e” se gândi el.
Puţin după aceea, se auzi un zgomot. Era un tren care venea spre ei în goana mare. „După aerul grăbit pe care-l are, se gândi el, o să ajungă sigur înaintea noastră” şi adormi la loc.
Pe urmă, îl trezi frigul. Era plin de sânge. Câteva bucăţi din nevastă-sa zăceau pe alături. „O dată cu sângele, se gândi el, întotdeauna ies la iveală multe neplăceri; aş fi fost foarte fericit dacă trenul ăsta ar fi putut să nu treacă pe-aici. Dar, de-acum, fiindc-a trecut…” şi adormi la loc.
– Să vedem, spunea judecătorul, cum explicaţi faptul că nevasta dumneavoastră s-a rănit aşa de tare încât a fost găsită ciopârţită în opt bucăţi, fără ca dumneavoastră, care eraţi lângă ea, să fi putut face măcar un gest pentru a împiedica acest lucru, ba chiar fără să băgaţi de seamă. Iată care este dilema. În asta stă toată chestiunea.
În această problemă, nu pot să-l ajut, se gândi Plume şi adormi la loc.

(povestirea un Om liniştit din Un oarecare Plume, Henri Michaux, Editura Paralela 45)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s