comentariu 1

Dostoievski – Reflecţii şi maxime

Omul este un mister. Trebuie să aduci acest mister la lumina zilei, şi dacă am să-mi dedic toată viaţa acestui ţel, n-am să consider că am pierdut timpui degeaba: eu mă concentrez asupra acestui mister, pentru că vreau să fiu om.

Poate să existe oare un tablou fără lumini şi umbre? Despre lumină avem idee numai pentru că există şi umbra. Noţiunile de bine şi rău au apărut fiindcă în viaţă binele şi răul se află permanent împreună, unul alături de celălalt.

Iubesc literatura pentru că este o manifestare a vieţii poporului, oglinda societăţii… Cine poate să formuleze ideile noi în asemenea formă ca să fie înţelese de popor, cine, oare, dacă nu literatura?… Fără literatură, societatea nu poate exista…

Vreau să Vă spun despre mine că sunt, am fost şi voi fi (ştiu prea bine aceasta) până la moarte, fiul secolului, al necredinţei şi al îndoielii.

Cea mai mare măiestrie a scriitorului este disponibilitatea lui de a scurta. Cine ştie şi cine este în stare să scurteze ceea ce a scris va ajunge departe. Scriitorii cei mari, fără excepţie, au o densitate superioară a scrisului. Şi principalul este să nu repeţi ce a fost deja spus sau ceea ce şi aşa este clar.

Omul nu se va schimba datorită factorilor externi, ci datorită mutaţiilor morale.

Dacă n-ar fi existat pildele frumoase, omul n-ar fi putut trăi pe pământ.

În lipsa cauzei şi a muncii apare veşnic dezordinea.

Munca purifică mintea, formează omul, iar pălăvrăgeala îl descompune.

Anunțuri

1 coment pană acum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s