comentarii 0

AL 2-lea DISCURS INAUGURAL AL PREŞEDINTELUI REAGAN (1985)

Perioada de reforme sociale a tulburatului deceniu al şaptelea a fost înlocuită treptat de una favorabilă atitudinilor conservatoare. Poate, aşa cum observa istoricul Arthur M. Schlesinger Jr., trecerea societăţii americane de la activism, idealism şi interes pentru binele comun la individualism şi valori asociate sferei intime ţinea de o ciclicitate „naturală”, specifică vieţii politice americane. Sau poate, pur şi simplu, aglomerarea de evnimente din anii şaizeci, asasinarea lui Kennedy, războiul din Vitenam, protestele degenerând în violenţă, alte două asasinate (La 4 aprilie 1968, liderul mişcării pentru drepturi civile, Martin Luther King Jr. a fost ucis de un lunetist în Memphis, Tennessee. Două luni mai tărziu a fost asasinat senatorul Robert Kennedy, fratele fostului preşedinte, la Los Angeles, în timp ce sărbătorea victoria în alegerile primare din California pentru obţinerea candidaturii din partea Partidului Democrat la alegerile prezidenţiale.), revoluţia sexuală, drogurile, scandalul Watergate şi căderea unui preşedinte, au secătuit energiile populare, ducând astfel la apariţia unei culturi nacisiste, caracterizată prin orientarea indivizilor cu precădere asupra vieţii de familie şi a valorilor asociate acesteia, asupra carierei şi împlinirii personale în plan material. Trebuie totuşi spus că, prin oportunităţile create de statul asistenţial, societatea americană recuperase numeroase categorii din punct de vedere economic şi politic. Mulţi dintre beneficiarii măsurilor luate în anii şaizeci aveau să adopte şi chiar să reprezinte atitudini şi valori conservatoare.
Politica administraţiei Reagan s-a identificat cu spiritul conservator, care invadase societatea americană. Pornind de la ideea că, în mijlocul crizei economice şi de imagine în care se găsea ţara la începutul anilor optzeci, guvernul nu reprezenta soluţia problemelor, ci problema însăşi, Reagan, deja de mulţi ani purtătorul de cuvânt al aripii conservatoare din Partidul Republican, a reuşit să impună o politică bazată pe ideea de guvern federal puternic dar nonintervenţionist, adept al principiului laissez faire în majoritatea chestiunilor economice şi sociale, al descentralizării şi al respectării conducerii locale şi, mai ales, duşman declarat al măsurilor redistribuţioniste. Astfel, pentru prima oară după cincizeci de ani (de la lansarea programului New Deal al lui Franklin Delano Roosevelt), administraţia Reagan a reuşit să schimbe cursul reformist al politicii prezidenţiale. Măsurile de implementare a drepturilor civile (affirmative action) au fost stopate şi numeroase programe sociale au fost eliminate sau reduse în timpul celor opt ani de guvernare a lui Reagan.
La a doua sa inaugurare ca preşedinte în 1985, discursul lui Reagan trecea în revistă efectele măsurilor antiinflaţioniste şi de reducere a impozitelor şi susţinea în continuare necesitatea limitării implicării guvernului în viaţa cetăţenilor. Cuvintele cheie erau „libertate”, „liberă iniţiativă”, „autoguvernare” şi „compasiune socială”, sintagmă substituită „protecţiei sociale”.
Politica externă a administraţiei Reagan nu se deosebea fundamental de cea a predecesorilor săi. Ea urmărea linia trasată la începutul Războiului Rece, de combatere a comunismului în toate zonele în care acesta căuta să se infiltreze, dar fără a renunţa la ideea negocierii cu Uniunea Sovietică ori de câte ori se ivea ocazia. Totuşi, după cum se putea vedea şi în al doilea mesaj inaugural, Reagan reafirma sprijinul pentru Iniţiativa de Apărare Strategică (Strategic Defense Initiative), un program ce urmărea crearea unui scut anti-nuclear pentru apărarea Statelor Unite în eventualitatea unui atac din partea sovieticilor. Deşi proiectul, denumit popular „Războiul Stelelor”, era prezentat ca un prim pas spre eliminarea armelor nucleare, el a contribuit în realitate la răcirea relaţiilor cu URSS pentru că reprezenta o deviere de la strategia bazată pe echilibrul dintre capacităţile nucleare ale celor două superputeri. Oricum, construirea acestui sistem de interceptare şi distrugere a rachetelor nucleare inamice în spaţiul extraterestru era un proiect mult prea costisitor, dacă nu chiar imposibil, iar ulterior, tratatele START I şi START II, căderea comunismului şi dezintegrarea Uniunii Sovietice au dus la abandonarea lui.
Printre cei care îl sprijineau politic pe preşedinte se numărau mulţi anticomunişti intransigenţi, adepţi ai creşterii capacităţii militare, alături de influenţi oameni de afaceri, susţinători ai liberei iniţiative şi a impozitelor reduse, şi grupări religioase conservatoare, nemulţumite de lipsa de respect pentru valorile religioase şi morale în viaţa publică. Cu toate că Reagan însuşi era un anticomunist declarat, el nu s-a abătut de la ideea negocierii cu sovieticii şi, după venirea la putere a lui Gorbaciov, în 1985, preşedintele american nu a ezitat să pună bazele cooperării cu URSS în vederea reducerii arsenalului nuclear.

(O istorie documentară a SUA, Iulian Cănănău)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s