comentarii 0

Legea de excludere a chinezilor (1902)

Primele valuri de imigranţi chinezi în Statele Unite au venit pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu descoperirea aurului în California. Curând, speranţa unei vieţi mai bune, combinată cu tradiţia de a munci în străinătate, i-a îndemnat pe tot mai mulţi chinezi să-şi încerce norocul în America de Nord, mai ales pe Coasta de Vest. Mulţi dintre noii veniţi au muncit la construcţia căilor ferate transcontinentale, alţii în agricultură, pescuit, construcţia sistemelor de irigaţii, etc. În anii optzeci, numai în California trăiau circa 150.000 de chinezi.

Deşi contribuiseră din greu la modernizarea Americii şi la drumul spre vest al frontierei, chinezii nu erau bine văzuţi de opinia publică americană. Pentru că nu păreau dispuşi să-şi abandoneze limba şi obiceiurile pentru a îmbrăţişa valorile americane, mulţi americani, plini de prejudecăţi rasiale sau pur şi simplu ignoranţi, îi considerau pe chinezi o rasă inferioară, incompatibili cu statutul de cetăţeni americani. În plus, obişnuiţi cu un standard de viaţă foarte scăzut, chinezii munceau foarte multe ore pe zi pentru salarii de mizerie aşa că forţa de muncă chinezească ieftină era o ameninţare pentru mişcarea muncitorească americană.

În multe zone, chinezii au fost supuşi violenţelor, discriminărilor şi segregării. În 1882 Congresul a aprobat prima dintr-o serie de legi menite să pună capăt imigraţiei chinezilor şi a altor asiatici. În douăzeci de ani, situaţia nu avea să se schimbe. Dimpotrivă, Statele Unite erau la apogeul imperialismului, Filipine, Hawaii, Cuba şi alte insule şi arhipelaguri, atât din Atlantic cât şi din Pacific, intrând sub jurisdicţia SUA. Se impunea aşadar extinderea prevederilor legii de excludere a chinezilor pentru a reglementa şi situaţia acelora din noile teritorii insulare. Lucrătorilor chinezi care nu erau deja cetăţeni americani li se interzicea imigrarea din aceste teritorii în partea continentală a Statelor Unite sau în alte insule sub jurisdicţie SUA, cu excepţia cazului în care insulele respective făceau parte din acelaşi grup sau arhipelag. Chinezii erau obligaţi să obţină o aprobare de rezidenţă în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii.

Legea din 1902 era expresia intoleranţei şi a discriminării la care au fost supuşi chinezii din Statele Unite. La vremea respectivă, credinţa în superioritatea „rasei anglo-americane”, văzută ca principala forţă civilizatoare a omenirii, combinată cu avatarurile nativiste ale ideii de manifest destiny, era împărtăşită chiar şi de oameni cu vederi progresiste. Politica aceasta a continuat chiar şi după Al Doilea Război Mondial, renunţându-se la ea abia în 1965, odată cu intarea în vigoare a Legii Imigrării şi a Naturalizării.

(O istoie documentara a SUA, Iulian Cananau, editura Agatha)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s