comentarii 2

Păgânism – Creștinism

Lumea antică era foarte bine organizată din punct de vedere religios. Existau temple, preoţi, colegii sacerdote, slujbe, cărţi speciale de rugăciuni. Religia juca un rol major în civilizaţia antică alături de stat şi armată (considerată stâlpul Imperiului).

Conceptul de păgân nu exista. Cuvântul păgân vine din latină (paganus) şi înseamnă ţăran. Creştinii i-au denumit astfel pe preoţii antici şi pe cei care credeau în zeii păgâni deoarece religia antică se păstra cel mai bine la ţară, acolo unde ţăranul era foarte bine legat de natură, era foarte superstiţios şi interpreta orice semn din natură ca semn al divinităţii. Ultimele temple antice au fost templele păstrate la ţară iar ultimele populaţii creştinate cu forţa au fost cele de la ţară.

De altfel locuitorii satelor au reuşit şi să transforme unele sărbători antice în sărbători creştine schimbând doar numele zeilor din zei în sfinţi dar păstrând intact ritualul şi ceremonialele.

Astfel sărbătoarea cinstirii morţilor în vechea religie era sărbătoarea numită Lemuria. În această zi se oferea pomană pentru sufletele celor dispăruţi. Puternic ancorată în viaţa poporului, această sărbătoare dăinuie şi în zilele noastre.

Numai că în loc să se spună că s-a dat pomană în numele lui Jupiter şi a lui Pluton (zeul morţii) se spune acum că s-a dat pomană în numele lui Isus!

Practicile privind interpretarea semnelor naturii, citirea în măruntaie de păsări, descântece, vrăji, ingrediente magice, ritualuri sacre s-au păstrat cel mai bine la ţară. De-a lungul generaţiilor viitoare aceste lucruri, însă, au fost deformate copios, păstrându-se doar un simulacru de ritual. Tot în zonele rurale se păstrează nealterate credinţa în spiritele munţilor, apelor, pădurilor metamorfozate sub diferite forme: zâne, spiriduşi, spectre, fantome.

Nimfele au fost transformate în zâne, driadele şi nereidele au luat formă de zâne şi spiriduşi şi tot aşa. (…)

Neînţelegând religia antică şi dorind să o denigreze neîncetat creştinii au introdus noţiunea de păgâni şi păgânătate.

În timp, a spune despre cineva că este păgân semnifică a fi fără Dumnezeu, a fi ateu, a fi un om rău, a nu respecta tradiţiile religioase şi a te gândi cum să faci cât mai mult rău.

Eticheta păgân se aplică în zilele noastre şi celor care nu împărtăşesc aceeaşi religie ca majoritatea. Necreştinii sunt denumiţi în ţările creştine păgâni; musulmanii sunt denumiţi tot păgâni, până şi budiştii şi hinduiştii tot păgâni sunt numiţi. Este hilar faptul că atât musulmanii cât şi creştinii se acuză reciproc ca fiind păgâni, iar membrii comunităţii lor care părăsesc religia lor natală trecând la o altă religie, sunt numiţi tot păgâni.

Termenul de păgân are aşadar un sens peiorativ. El a fost impus într-o anumită perioadă istorică de către iudei şi creştini credincioşilor în zei şi apoi a fost impus de puterea maselor celor care nu împărtăşeau religia ţării de origine.

Pentru a denigra religia antică, creştinii au generalizat termenul de păgâni şi păgânătate pentru toate religiile popoarelor inclusiv cele primitive din Africa şi America de Sud care practicau sacrificii umane (…)

(Gheorghe Razvan Gabriel, Conflictul dintre pagansim si crestinism, Editura Mondoro)

Anunțuri

  1. bibliotecar

    Cartea nu exista, din pacate, in librarii. Cu siguranta exista la Biblioteca Nationala, asta daca editura a trimis cele 5 exemplare, parca… Il cunosc insa pe autor, asa ca putem face rost de un exemplar…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s