comentarii 0

Nistorescu despre Ionescu si Popescu

Demisia custodelui de serviciu al Evenimentului zilei m-a atras într-o discutie despre criza presei. Cum n-am prea avut cînd si nici n-am gasit loc în care sa ma exprim despre fenomen, am acceptat o invitatie la Realitatea TV. Din pacate, interlocutorul, în loc sa prezinte un punct de vedere interesant, juca rolul unui personaj preocupat sa paraseasca triumfal o slujba în care s-a vazut destul de putin. Razvan Ionescu, desi jurnalist, ramîne un anonim si în materie de scris si de facator de ziare. Contributia sa majora la aparitia unei reviste de programe tv nu este semnificativa decît prin adaugarea unei componente de acest fel la caietul însotitor al ziarului. Poate ca ar trebui totusi retinuta încercarea tînarului jurnalist de a obtine o crestere de impact si credibilitate prin introducerea unor rubrici de o rara unicitate si inadecvare. Evenimentele zilei sînt comentate în acest ziar de un fost comunist specializat în interpretarea comunismului (Vladimir Tismaneanu ), de un filosof care cu greu poate întelege ce a vrut sa spuna si mult mai greu ce a reusit sa astearna pe hîrtie (H.R.Patapievici) si de un presedinte al Uniunii Scriitorilor transformat în cronicar de fotbal (în vreme ce el reprezinta România la UNESCO) – Nicolae Manolescu. Ca amestecul de cripto-filosofie cu logodnica lui Adrian Mutu a relansat ziarul sau l-a declasat în materie de credibilitate nu mai are rost sa raspund. Cert este ca Evenimentul zilei a intrat în cea de-a treia etapa a existentei sale si nimeni nu ne poate spune ce surprize ne mai rezerva timpul.

S-ar putea ca înnoirile socante din EVZ sa fie si ele simptome din asa numita criza a presei. Sigur, fenomenul exista si este vizibil chiar si în afara prefacerilor din fosta bulina rosie. Pare a fi o criza de piata, desi veniturile populatiei au crescut de 3-4 ori. Locuitorii României citesc cam de tot atîtea ori mai putin, asta desi publicitatea s-a triplat în ultimii 5 ani. Explicatia cu saracia populatiei nu mai rezista. Ea a fost valabila doar prin anii 1992-1996, cînd oamenii sacrificau un banut pentru a citi un ziar. Unii si acum procedeaza la fel, dar într-o proportie ceva mai mica. De fapt, pe piata sînt mai multi bani si mult mai putini cititori. Unii zic ca de vina ar fi internetul. El fura publicul ziarelor tiparite. Unii chiar se grabesc sa anunte moartea presei scrise, în favoarea internetului.

La noi, apostolul acestei convingeri este Cristian Tudor Popescu, jurnalistul cu limba si penita ascutite, dar care a ratat modernizarea ziarului Adevarul si, într-o anumita masura, si lansarea ziarului Gândul. Popescu e unic în pamflet si convingator în emisiunile televizate, dar si naiv în materie de jurnalistica. Într-un fel, el este la fel de inovator în materie de presa ca Razvan Ionescu. Ultimul îl gazduieste pe Vladimir Tismaneanu cu editoriale despre Lenin, în vreme ce Popescu se publica el însusi pe prima pagina a ziarului Gândul cu doua texte cît doua timbre, însotite de doua fotografii ale sale. Una pe coloana din stînga, alta pe cea din dreapta primei coperte. Geniale de-ar fi fost respectivele timbre, ca si articolele lui V.Tismaneanu despre Lenin, tot n-ar avea de ce sa cîstige cititorii. Formatul articolului timbru, lansat de Cristian Tudor Popescu, are la baza filosofia clipului. Cunoscutul jurnalist a ajuns la concluzia ca extinderea internetului ar avea ca efect în domeniul presei o scurtare drastica a lungimii articolelor. Exact ca în propozitiile internautilor. Scurt, rau, prescurtat sau forfecat, ca în comunicarile de pe net! Un fel de enunt stil clip. Du-te, fa, înghite, rade, bea, încaleca, viseaza! Ceea ce nu tradeaza decît o simplificare nepermisa. Aceasta comunicare în doua trei cuvinte sau chiar silabe n-are nici valoare jurnalistica, nu prea vehiculeaza informatii si nu-si propune sa analizeze nimic. Ea nu-i decît un fel de comunicare din cultura Coca Cola, practicata doar de publicul adecvat. Simplificarea lui Cristian Tudor Popescu are în ea ceva din alarma referitoare la decaderea muzicii clasice din cauza manelelor. Or, problemele mari ale genului clasic vin nu din ofensiva manelelor, ci din degradarea si restrîngerea educatiei muzicale. Cu alte cuvinte, nu vad cum analiza vietii din România sau de pe Marte se poate face în stil clip, în trei cuvinte si un goodbye. Comunicarea telegrafica va fi pentru un public, iar cea analitica pentru un altul. Iar stilurile, chiar si pe internet, nu se vor ciocni si nu se vor exclude nici din greseala. (…)

(Cornel Nistorescu, Internetul, grija fraierilor, in Foaia transilvana)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s