Proprii miniștri sau Propriii săi miniștri? Nici una, nici alta

Secvența marcată în exemplu, proprii săi miniștri, conține două greșeli: scrierea adjectivului proprii cu – ii, în loc de – iii, și folosirea unei repetiții inutile, a unui pleonasm, proprii săi.

De ce? Explicatia, AICI.

Anunțuri

Eram să strig încă o dată. Ce-i greșit în asta?

Ca verb de modalitate cu sensul „a se afla pe punctul de a…”, a fi este impersonal și unipersonal.
Nu poate apărea decât cu forma de persoana a III-a (era): era să mor, era să mori, era să moară, era să murim, era să muriți, erau să moară; forma personală este permisă numai la a III-a plural (erau să moară).

Articolul integral pe Seniorul.ro.

Când punem virgulă înainte de conjuncția și

Deseori, afirmăm că nu trebuie să se folosească virgula înaintea conjucției coordonatoare copulative și. Totuși, prezența ei este necesară în anumite situații:

  1. Când și are valoare adversativă (poate fi înlocuit cu dar sau cu însă); grafic, în asemenea contexte, virgula marchează o opoziție. Exemple:

Alerg, și nu slăbesc.
Așteptările au fost mari, și rezultatele, destul de mici…

Citește mai mult pe Seniorul.ro.

Pronunțase, pronunțaseră…

M-a suprins neplăcut vocea moderatorului unei emisiuni TV (Antena 3):

niște denunțători și niște indivizi care pronunțase

Ați remarcat, cred, dezacordul dintre subiectul multiplu (niște denunțători și niște indivizi) și predicatul exprimat printr-un verb la modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect, singular. Citește în continuare „Pronunțase, pronunțaseră…”

Maxim sau maximum? Minim sau minimum?

Rar mi-a fost dat să vad asemenea zile fructificate la maximCare este norma gramaticală încălcată? Știm că, deseori, adverbul se confundă cu adjectivul atunci când au forme identice sau asemănătoare. Statutul morfologic al cuvântului depinde de elementul regent.

Forme identice:

peisaj divin (adjectiv); cântă divin (adverb)

Forme asemănătoare:

efort maxim (adjectiv); citesc maximum (cel mult, aproximativ, vreo) două ore

Așadar, adjectivul se subordonează unui substantiv și are forme variabile: maxim, maximă; maximi, maxime; minim, minimă; minimi, minime.  Adverbul se subordonează unui numeral  și are forme invariabile: maximum (cu sensul  cel mult), minimum (cu sensul cel puțin).

Articolul integral poate fi citit aici.

Redescoperă-ți pașii făcuți pe pământ

Când am învățat pentru prima oară să mergem, mergeam pentru simpla plăcere a mersului. Mergeam și descopeream fiecare moment pe rând.  Putem învăța să mergem din nou astfel.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să ridici piciorul. Inspiră. Pune piciorul jos în fața ta, mai întâi călcâiul, apoi vârful. Expiră. Simte-ți picioarele solide pe pământ. Ai ajuns deja.

Adesea mergem cu unicul scop de a ajunge dintr-un loc în altul. Dar unde ne găsim oare între cele două? Cu fiecare pas, simțim miracolul mersului pe pământ solid. Cu fiecare pas, putem ajunge în momentul prezent.

(…) Aceasta este meditația mersului. Nu mai trebuie să faci nimic altceva.

(Cum să mergi, Thich Nhat Hanh, Grupul Editorial Litera, 2016)

Imposibila ușurătate a gândirii

De ce a gândi cu mintea ta e o nebunie? De ce am pus în titlu cuvântul ”nebunie”? Normal e să nu gândești cu mintea ta. A gândi cu mintea ta presupune o educație și un efort pe care nu toată lumea e dispusă să-l facă. E o nebunie să ajungi la asta!

(Gabriel Liiceanu, interviu pe Contributors.ro)