De ce este util un al doilea paşaport străin?

Cine are nevoie de un paşaport străin? Această întrebare este mult mai complexă decât pare la prima vedere. Răspunsul care poate fi dat depinde de mai mulţi parametri. Iată, în continuare, câteva situaţii în care un paşaport străin ar putea reprezenta o soluţie favorabilă posesorului său:
– impozite mari în ţara de reşedinţă;
– taxe vamale ridicate în ţara de reşedinţă;
– imposibilitatea de a călători fără viză;
– instituirea unor măsuri represive nedrepte îndreptate împotriva sa de catre stat;
– nerespectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
– război;
– anarhie.

Îndosariat la:Practic , Juridic, pasaport strain, consultanta avocat

Brown contra Comisia de Învăţământ din Topeka

Discriminarea la care a fost supus personalul militar de culoare în timpul războiului umbrea imaginea forţelor armate americane victorioase. Ea era o pată pe obrazul întregii societăţi americane. Această tristă realitate, combinată cu impactul pe care l-a avut revelarea atrocităţilor comise de nazişti, i-a convins pe mulţi americani, în frunte cu preşedintele Harry S. Truman, că erau necesare măsuri urgente pentru protejarea drepturilor civile. A fost înfiinţat Comitetul pentru Drepturi Civile, însărcinat cu evaluarea situaţiei şi găsirea unor soluţii legislative. Totuşi, era clar că statul federal nu avea o autoritate constituţională bine precizată pentru a adopta şi aplica legi de protecţie a drepturilor civile.

Îndosariat la:Istorie, Politica , cazul Oliver Brown, discriminare studenti negri, istoria sua, Istorie, Juridic, Politica

Se poate obţine un paşaport străin găsind strămoşii potriviţi?

Da, dacă ai norocul să descoperi în documentele de familie un bunic uitat, născut în Auld Sod, adică în ceea ce astăzi este Republica Irlanda şi Irlanda de Nord. Acest strămoş v-ar da dreptul la reînnoirea cetăţeniei irlandeze. Robert McFarland, fost consilier cu probleme de securitate naţională a Statelor Unite, în acest mod a obţinut un paşaport irlandez. Actul de identitate şi-a dovedit utilitatea când McFarland a fost trimis de preşedintele Reagan să negocieze cu Ayatolahul Khomeini, omul care a răsturnat conducătorul legitim al Iranului. Datorită faptului că SUA întreţinuse relaţii de prietenie cu fosta conducere, politicianul american ar fi avut dificultăţi la intrarea în ţară doar cu paşaportul american.

O şansă considerabilă să devii cetăţean german şi posesor al paşaportului german o poţi avea dacă provii dintr-o familie de evrei germani, iar părinţii sau bunicii tăi au pierdut cetăţenia germană din cauza legilor naziste ale celui de-al III-lea Reich. Poţi beneficia de aceste drepturi în cazul în care eşti etnic german şi ai trăit în România sau în orice altă parte a lumii, iar acum doreşti să te întorci în ţara natală a strămoşilor. În Polonia, în special, actele necesare pentru a dovedi originea germană pot fi cumpărate. Se spune, de altfel, că mulţi polonezi, români sau ruşi care au năvălit în ultimii ani în Republica Federală nu au nimic în comun cu Germania, în afară de faptul că posedă un ciobănesc german.

Îndosariat la:Neclasificat , a doua cetetnie, al doilea pasaport, Juridic, ponturi obtinere pasaport strain

Cele mai populare paradisuri fiscale

INSULELE VIRGINE BRITANICE

Suprafaţa: 153 kmp

Populaţia: 18.000 locuitori

Centrul administrativ: Road Town

Istoria şi organizarea politică: Insulele Virgine Britanice au fost descoperite de Cristofor Columb, în 1493. Este considerat ca teritoriu neautonom, făcând parte din Coroana britanică. Activitatea legislativă este exercitată de un guvernator şi de un parlament unicameral – Consiliul Legislativ. Guvernatorul este numit de Suveranul Marii Britanii.

Puterea executivă se concentrează în mâna guvernatorului şi a Consiliului Executiv prezidat de guvernator. Până în prezent, în Insulele Vrigine Britanice s-au înmatriculat peste 15.000 de companii offshore, iar băncile înmatriculate aici administrează fonduri a căror valoare depăşeşte 300 milioane USD.

BAHAMAS

(Commonwealth of Bahamas)

Suprafaţa: 13.935 kmp

Populaţia: 231.000 locuitori

Capitala: Nassau, situată pe ţărmul nord-estic al insulei New Providence.

Fondat de colonişti englezi, în secolul al XVII-lea, distrus de flota hispano-franceză în 1703, reconstruit şi fortificat în 1718, oraşul Nassau s-a dezvoltat rapid abia în secolul al XX-lea.

Istoria şi organizarea de stat: Debarcând la 12 august 1492 pe insula San Salvador (Watling Island), Cristofor Columb punea pentru prima dată piciorul pe pământ american. Arhipelagul a fost colonizat în 1717 de englezi, devenind colonie britanică. Bahamas obţine autonomie internă la 7 ianuarie 1964, iar la 10 iulie 1974 îşi proclamă independenţa de stat în cadrul Commonwealthului.

Este monarhie constituţională, şeful statului fiind regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. Puterea legislativă este deţinută de guvernatorul general şi de un parlament bicameral. Puterea executivă este exercitată de primul ministru şi de un cabinet format din 12 miniştri.

Deşi în Bahamas sunt foarte frecvente scandalurile declanşate de spălarea banilor traficanţilor de droguri din Florida, totuşi, economia naţională se bazează mai ales pe „industria“ offshore. Aici sunt înmatriculate peste 500 de bănci, iar capitalul străin investit depăşeşte 180 miliarde USD.

Îndosariat la:Business , antilele olandeze banci offshore, bahamas offshore, Business, exceptare taxe belize, firme offshore cipru, formă juridică ordinary nonresident company exempt co, insulele cook offshore, INSULELE VIRGINE BRITANICE fiscal, Juridic

EUROJARGON (IV)

EEA – Acronimul pentru European Economic Area – zonă formată din Uniunea Europeană şi toate ţările EFTA (v. mai jos), cu excepţia Elveţiei. Acordul EEA, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994, permite Islandei, Liechtensteinului şi Norvegiei să se bucure de beneficiile pieţei unice UE, fără a avea privilegiile şi responsabilităţile derivate din calitatea de membru al Uniunii Europene.

EFTA – Acronimul pentru European Free Trade Association – organizaţie fondată în 1960 pentru a promova comerţul liber de bunuri între statele membre. Iniţial EFTA a cuprins şapte ţări: Austria, Danemarca, Elveţia, Marea Britanie, Norvegia şi Portugalia. Finlanda a aderat la EFTA în 1961, Islanda, în 1970, iar Liechtenstein în 1991. În 1973, Marea Britanie şi Danemarca au ieşit din EFTA şi au aderat la EEC (v. mai sus). Au fost urmate de Portugalia în 1986, iar de Austria, Finlanda şi Suedia, în 1995. Astăzi, tările membre EFTA sunt: Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.

FEDERALISM – Sensul larg al acestui termen se referă la orice sistem de guvernare în care mai multe state alcătuiesc o structură unitară rămânând în acelaşi timp independente din punct de vedere al afacerilor interne. Susţinătorii acestui sistem sunt numiţi „federalişti”. Australia, Canada, Germania, Elveţia Statele Unite sunt ţări cu un model federal de guvernare în care unele politici (cum ar fi politica externă) sunt decise la nivel federal, în timp ce alte decizii se iau individual, de către fiecare stat. De remarcat că Uniunea Europeană nu se bazează pe nici unul dintre aceste modele. UE nu este o federaţie, ci o formă de uniune unică, în care statele membre sunt naţiuni independente şi suverane, dar au interese comune. Aceasta le conferă putere şi influenţă colectivă pe scena politico-economică mondială, lucru care nu ar fi fost posibil dacă ar fi fost separate. O întrebare adusă în discuţie în privinţa viitorului Europei este dacă UE ar trebui sau nu să devină mai „federală”.

Previziune financiară (FINANCIAL PERSPECTIVE) – În acest context, cuvântul „previziune” are sensul de „planificare”. UE trebuie să îşi planifice activităţile cu mult în avans şi să se asigure că are destule resurse financiare pentru duce la bun sfârşit ceea ce şi-a planificat. Prin urmare principalele instituţii ale UE (Parlamentul, Consiliul Europei şi Comisia Europeană) trebuie să îşi fixeze priorităţile pentru următorii ani şi să elaboreze un plan de cheltuieli, adică o „previziune financiară”. Aceasta se referă la suma maximă pe care UE o poate cheltui şi domeniile vizate. „Previziunea financiară” permite astfel Uniunii Europene să aibă control asupra cheltuielilor, într-o lume în care preţurile sunt în ascensiune.

Fortăreaţa Europa (FORTRESS EUROPE) – Expresia se referă la protejarea Europei în faţa influenţelor din afară, în special a influenţelor culturale. Sintagma “Fortress Europe” este folosită adesea în dezbaterile despre azil şi politica de imigraţie.

Armonizare (HARMONISATION) – Se referă la uniformizarea legislaţiei statelor adesea pentru a îndepărta barierele naţionale care obstrucţionează libera mişcare a forţei de muncă, de bunuri, servicii şi capital. Armonizarea se referă şi la coordonarea regulamentelor naţionale de ordin tehnic astfel încât produsele şi serviciile să poată fi comercializate liber în spaţiul UE. Contrar celor crezute, asta nu înseamnă a standardiza fără noimă totul, de la forma castraveţilor, la culoarea morcovilor.

Îndosariat la:Istorie , acronim ue, dictionar ue uniunea europeana, eurojargon, federalism uniunea europeana, fortareata europa, Istorie, Juridic, parte implicata, previziune financiara ue, strategia de la lisabona, UE

Voluntariatul în România

În anul 2001 Parlamentul României a adoptat Legea voluntariatului (Legea nr. 195/2001 din 20/04/2001 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 206 din 24/04/2001), marcând în manieră proprie Anul Internaţional al Voluntariatului, an declarat astfel de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. De atunci legea a suferit câteva modificări succesive prin adoptarea Ordonanţei nr. 58/2002 şi a Legii nr. 629/2002.

În prezent legea defineşte voluntariatul ca fiind “activitatea de interes public desfăşurată de persoane fizice, denumite voluntari, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă şi raportul civil de prestare a unei activităţi remunerate”. Activităţile de interes public pe care le pot desfăşura voluntarii aparţin unor domenii ca: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar, domenii care nu sunt limitativ prevăzute de lege, în concluzie aria de acoperire poate fi lărgită.

Legea precizează expres că activităţile voluntare izolate, sporadic prestate, în afara raporturilor cu persoanele juridice prevăzute la art. 1 (adică persoane juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial n.n.), din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate, nu fac obiectul ei.

Totodată legea menţionează că este interzisă încheierea contractului de voluntariat în scopul de a se evita încheierea unui contract individual de muncă sau a unui contract civil de prestări servicii sau a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective. Contractul de voluntariat încheiat în aceste condiţii este nul absolut.

Prestarea de activităţi ca voluntar nu poate substitui serviciul militar sau alte formule alternative care înlocuiesc serviciul militar şi nu poate reprezenta un echivalent pentru un loc de muncă remunerat.

Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, între voluntar şi organizaţia gazdă, în condiţii de libertate contractuală a părţilor şi cu respectarea dispoziţiilor legii voluntariatului. Organizaţia gazdă poate fi persoana juridică de drept public sau persoana juridică de drept privat fără scop patrimonial care încheie, în condiţiile prezentei legi, contractul de voluntariat. În reglementarea iniţială nu se ţinea cont de faptul că organizaţia gazdă poate fi identică sau diferită de beneficiarul voluntariatului şi ca urmare părţile între care se încheia contractul de voluntariat erau voluntarul şi beneficiarul. În urma modificării legii prin Ordonanţa nr. 58-2002 s-a reglementat în mod distinct această situaţie. Astfel, beneficiar al voluntariatului poate fi, conform definiţiei date de lege, persoana fizică sau juridică în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat.

Îndosariat la:Neclasificat , contractul de voluntariat, definitia voluntariat, drepturi obligatii voluntar, Juridic, lege voluntariat, voluntariatl in romania

Discriminarea după criteriul de sex

Începând cu data de 1 martie 2005 funcţionează Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei (ANES), ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică dar în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (Legea nr. 102/2002 republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 135 din 14/02/2005).

Printre atribuţiile acestei Agenţii se numără şi aceea de a primi reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminării după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private.

Astfel, în cazul în care un angajat se consideră discriminat direct sau indirect după criteriul de sex poate formula o sesizare sau o reclamaţie către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă.

Îndosariat la:Neclasificat , atributii Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şa, despagubiri persoane discriminate, discriminare directa indirecta, discriminare obligatii angajatori, discriminare pozitiva, Discriminarea după criteriul de sex, Juridic, tipuri feluri discriminari