DISCURSUL PREŞEDINTELUI GEORGE W. BUSH DESPRE STAREA UNIUNII (2002)

Fără îndoială, atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 au schimbat decisiv politica pe plan mondial. Statele Unite şi întreaga comunitate internaţională se confruntă acum cu un duşman ascuns, care duce un război după propriile reguli, nu negociază, nu încheie tratate. Şi, mai grav, nimeni nu poate fi în siguranţă, nici chiar conaţionalii teroriştilor sau cei care simpatizează cauza lor.
Au fost şi sunt voci care afirmă că noua ameninţare trebuie abordată într-un mod cu totul diferit, care ar necesita o schimbare radicală a sistemului de apărare naţională, a tacticilor militare. Consecinţa logică ar fi că vechiul sistem, provenit în mare măsură din vremea războiului rece, nu mai poate face faţă noilor provocări. Astfel, noua ordine mondială preconizată de preşedintele George Bush după terminarea Războiului din Golf din 1991, în care tehnologiile dezvoltate de programele militare concepute în timpul administraţiei Reagan puteau fi folosite cu succes pentru a pedepsi încerările de destabilizare din diferite regiuni, ar trebui regândită. Asta nu înseamnă că Statele Unite şi-ar pierde rolul de lider mondial, dar ar trebui să colaboreze şi mai strâns cu partenerii internaţionali, acordând o atenţie specială relaţiei cu ţările musulmane.

Îndosariat la:Istorie, Politica , discurs starea uniunii, istoria sua, Istorie, Politica, politica SUA 11 septembrie

Rezoluţia Camerei Reprezentanţilor a SUA de punere sub acuzare şi judecare a preşedintelui Clinton

Procedura de punere sub acuzare şi judecare a preşedintelui Statelor Unite (impeachment) este un prerogativ constituţional al Congresului. Numai de două ori în istoria SUA Camera Reprezentanţilor a adoptat o rezoluţie de punere sub acuzare a preşedintelui: în 1868, când Congresul l-a acuzat şi judecat pe preşedintele Andrew Johnson şi în 1998, când preşedintele William Jefferson (Bill) Clinton a fost supus aceleiaşi proceduri. În 1974, Comitetul Judiciar al Camerei Reprezentaţilor aprobase deja capetele de acuzare când preşedintele Richard Nixon şi-a dat demisia. Preşedintele nu a mai fost astfel judecat de Senatul american. În nici unul dintre primele două cazuri nu s-a întrunit o majoritate de două treimi dintre senatori, necesară pentru condamnarea şi demiterea preşedintelui.

Îndosariat la:Istorie, Politica , cazul Monica Lewinsky, guvernarea Clinton, istoria sua, Istorie, istorie america, Politica, procedura punere acuzare presedinte

Mesajul preşedintelui Bush în faţa Congresului (1991)

Fostul vicepreşedinte George Bush i-a succedat lui Ronald Reagan la preşedinţia Statelor Unite câştigând alegerile din 1988. Beneficiar al unei experienţe impresionante în politica la nivel înalt, fost ambasador la ONU (1971-1973) şi director CIA (1976-1977), Bush avea propria viziune despre rolul pe care trebuie să-l joace guvernul în diplomaţie şi în afacerile interne. Programul său politic şi stilul abordat se distingeau net faţă de cele al predecesorului său. Bush se arăta mult mai aplecat spre măsuri sociale, de protecţie a mediului şi de implementare a drepturilor civile, iar în politica externă, intuind mersul reformelor lui Gorbaciov, a mers dincolo de ideea de dezgheţ, încercând să transforme URSS în aliat.

Îndosariat la:Istorie, Politica , america anii 90, istoria sua, Istorie, Politica, program politic Bush

DISCURSUL INAUGURAL AL PREŞEDINTELUI JOHN F. KENNEDY

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, noua ordine mondială se baza, în principiu, pe Carta ONU, organism internaţional cu mai multă autoritate decât precedenta Ligă a Naţiunilor. În realitate, pacea mondială stătea într-un echilibru precar. Statele Unite şi Uniunea Sovietică ieşiseră victorioase din război, fiecare căpătând statutul de superputere. În plus, era armelor nucleare debutase în 1945, când americanii au folosit pentru prima dată bombe atomice într-un conflict militar (Bombele aruncate asupra oraşelor japoneze Hiroshima, la 6 iunie 1945, şi Nagasaki, la 9 iunie 1945). Curând, Uniunea Sovietică a fabricat şi ea bomba atomică. Datorită ocupării Europei de Est de către trupele sovietice, consfinţită prin deciziile luate de aliaţi la Conferinţa de la Yalta, Stalin a reuşit foarte repede să impună regimuri comuniste în aceste ţări, transformându-le în state satelit. De cealaltă parte, Statele Unite se afirmaseră ca lider al lumii libere, formând în 1949 o alianţă militară, NATO, cu scopul evident de a apăra statele europene membre în faţa ameninţării sovietice (Cu doi ani înainte, Statele Unite, îngrijorate că problemele economice cauzate de război făceau ţările Europei de Vest vulnerabile la influenţa sovietică prin partidele comuniste aservite Moscovei, au elaborat un amplu program de ajutor economic, cunoscut sub numele de Planul Marshall.). În doar câţiva ani, se conturaseră două blocuri cu ideologii opuse, iar tensiunea dintre cele două superputeri creştea, pe măsură ce apăreau noi incidente în orice colţ al lumii. Încă din 1947, acest conflict pe baze ideologice, care nu intrase în faza de confruntare armată, fusese numit de jurnalistul american Walter Lippman „Războiul Rece” (Tot în acel an, preşedintele Truman a elaborat doctrina cu acelaşi nume, care avea să stea la baza politicii externe americane şi care urmărea să stăvilească infiltrarea comunismului (communist containment) pretutindeni în lume.).

Îndosariat la:Istorie , administratia kennedy, istoria sua, Istorie, noua frontiera, noua ordine mondiala, Planul Marshall

Brown contra Comisia de Învăţământ din Topeka

Discriminarea la care a fost supus personalul militar de culoare în timpul războiului umbrea imaginea forţelor armate americane victorioase. Ea era o pată pe obrazul întregii societăţi americane. Această tristă realitate, combinată cu impactul pe care l-a avut revelarea atrocităţilor comise de nazişti, i-a convins pe mulţi americani, în frunte cu preşedintele Harry S. Truman, că erau necesare măsuri urgente pentru protejarea drepturilor civile. A fost înfiinţat Comitetul pentru Drepturi Civile, însărcinat cu evaluarea situaţiei şi găsirea unor soluţii legislative. Totuşi, era clar că statul federal nu avea o autoritate constituţională bine precizată pentru a adopta şi aplica legi de protecţie a drepturilor civile.

Îndosariat la:Istorie, Politica , cazul Oliver Brown, discriminare studenti negri, istoria sua, Istorie, Juridic, Politica