Naşterea unui bărbat care se crede Dumnezeu nu e nimic nou (proverb turcesc)

Aşa cum e bărbatul, aşa e şi Dumnezeul lui – acest cuvânt
Explică de ce Dumnezeu e de atâtea ori absurd (Giles şi Melville Harcourt, Rugăciuni scurte pentru o zi lungă)

Binecuvântat fii Tu, Domnul Dumnezeul nostru, Regele Universului, că
Tu nu m-ai făcut pe mine femeie (rugăciune zilnică a bărbaţilor evrei)

Soţul şi soţia sunt unul, iar acest unu este soţul (Sir William Blackstone, “Cel mai mare jurist englez”)

In America sexul este o obsesie, in alte parti ale lumii e doar sex.

(Marlene Dietrich – 1901 – 1992)

Când omul trăieşte în mulţime (în comunele primitive patriarhale pe care le cunoaştem din legende), atunci el, acest om, trăieşte spontan (neposredstvenno). Apoi urmează etapa tranzitorie, etapa dezvoltării în ,continuare, deci, civilizaţia (civilizaţia este o etapă tranzitorie). În această fază a evoluţiei se naşte un fenomen nou, de care nimeni nu poate scăpa: se dezvoltă conştiinţa individului, sunt contestate ideile şi legile naturale (legile patriahale cu autoritatea pe care o au în ochii mulţimii). În această stare, în procesul devenirii sale genetice omul ca individ intră în contradicţie cu legile autorizate ale mulţimii, ale tuturor. De aceea îşi pierde pentru totdeauna credinţa în Dumnezeu. (Acest sfârşit l-au avut toate civilizaţiile; în Europa, de exemplu, unde civilizaţia a atins punctul culminant al dezvoltării, adică limita dezvoltării individului – credinţa în Dumnezeu a individului s-a prăbuşit). Această stare, adică divizarea mulţimii în indivizi, cu alte cuvinte civilizaţia, este o stare bolnavă. Pierderea ideii viabile despre Dumnezeu stă mărturie acestui fapt. Alt simptom al bolii constă în apariţia stării următoare: omul se simte rău, se plictiseşte, vrea să evadeze, pierde izvorul vieţii vii (jivoi jizni), nu mai cunoaşte sentimentele fireşti şi este conştient de toate acestea.

Dacă în aceste condiţii ale civilizaţiei omul n-ar avea un ţel, cred că ar înnebuni odată cu toată omenirea. A fost arătat Hristos. (N. B. Nici măcar un ateu care neagă originea divină a lui Hristos nu a negat faptul că El este idealul omenirii.Ultimul cuvânt – Renan. E minunat…)

În ce constă idealul ?

Trebuie obţinută dezvoltarea plenară a forţelor şi a conştiinţei, să devii conştient pe dcplin de propriul eu – şi să oferi acest tot, prin voinţă proprie, tuturor. Oare omul care a primit totul a devenit conştient de tot si este atotputernic, ar putea face ceva mai bun ? Dacă o să-l lăsaţi în starea fărâmiţată a indivizilor, mai departe de interesele stomacului nu veţi ajunge. Socialiştii nu merg mai departe de stomac. Iar a noastră Rusie tânără nu mai face de ani de zile altceva decât să dovedească din răsputeri că mai departe de stomac şi de tot ce se găseşte în el nu mai există nimic. Măcar de-ar avea. curaj să nege. Dar nu va nega, ci va recunoaşte cu mândrie: cizmele sunt mai de preţ decât Shakespeare, este o ruşine să vorbeşti de nemurirea sufletului etc., etc. Iar după Hristos va rezulta: Există ceva incomparabil superior stomacului – Dumnezeu: să fii domnul şi proprietarul propriului eu, să jertfeşti acest eu, oferindu-l tuturor. Această frumoasă idce are ceva irezistibil, seducător, imperios, şi chiar inexplicabil…

Socialismul s -a numit Hristos şi ideal, dar unde este Hristos, aici sau dincolo… nu credeţi în Apocalips. Socialismul cste ultima, extrema dezvoltare a personalităţii conform idealului, fără să fie o normă, adieă presupune o dezvoltare conştientă în gradul cel mai înalt a personalităţii particulare unite, tot la nivelul cel mai înalt, în numele frumuseţii idealului şi va ajunge la convingerea atât raţională cât şi prin întreaga fiinţă a omului (deci cel mai firesc) că superioara dispunere de sine nu este altceva decât chiar jertfirea de sine.

Comuna primitivă era o stare iniţială, primitivă. Civilizaţia – o stare de mijloc, tranzitorie. Creştinismul – a treia şi ultima treaptă a dezvoltării omului unde dezvoltarea se termină pentru că este atins idealul şi, în concluzie, conform logicii şi numai logicii, în natură totul este matematic adevărat şi deci nici nu-şi au locul ironia şi batjocura – este viaţa viitoare.

Dostoievski, Carnetul de însemnări1864-1865

Omul bine informat – acesta este idealul modern. Iar mintea unui om bine informat este ceva înfiorător. Este ca un magazin de vechituri, numai monştri şi praf, cu toate articolele preţuite deasupra valorii lor.
(Portretul lui Dorian Gray, Oscar Wilde, Editura Univers)

În locul unei activităţi utile apare răul.
Frumuseţea va salva lumea.
De ce în construcţia lumii sunt indispensabili cei condamnaţi la moarte?
Smerenia este forţa cea mai puternică.
Smerenia este cea mai straşnică forţă care poate exista vreodată pe lume.
Frumosul este mai important decât pâinea, frumosul este mai util decât pâinea!
Fără frumos, omul nici nu poate trăi, nici nu trebuie să trăiască, el trebuie să respingă o asemenea viaţă în care nu are ce face.
Tot ce este bun şi frumos se zămisleşte prin improvizaţie.
Femeia se naşte aristocrată şi, dacă se dovedeşte demnă moral, este egală cu oricine, este egală cu regii.
Salvarea ne-o vor aduce cultura şi femeia.
Omul trăieşte doar datorită exemplelor frumoase.
Când ai prea mulţi lângă tine, n-ai nici un prieten.
Cine iubeşte prea mult omenirea în general, acela, de cele mai multe ori, nu este în stare să iubească omul în particular.
Tragismul constă în conştiinţa monstruozităţii.[...] Tragismul subteranei este un tragism al suferinţei, al autoflagelării, al conştiinţei de mai bine fără putinţa de a atinge acest mai bine şi, în primul rând, al convingerii de necontestat a acestor nefericiţi, că toţi sunt la fel ca ei, deci, la ce bun să se mai îndrepte.
Da, este bine să trăieşti pe pământ, să trăieşti şi să mori. Şi cel mai bine e să te uiţi la copii. Viaţa mea a trecut, dar ei…
Fără copii ar fi fost imposibil să iubesti într-atât omenirea.
Fericirea nu e în fericire, ci numai în dobândirea ei.
Ştiinta este măreaţă, dar nu poate să-l satisfacă pe om integral.
Orice morală îşi are geneza în religie, fiindcă religia nu este nimic altceva decât o formulă a moralei.
Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu dorinţa jertfirii.
Fiecare vrea să se răzbune pe cineva pentru nulitatea sa.
Viaţa este frumoasă şi trebuie făcut în aşa fel ca acest lucru să-l poată confirma oricine pe pământ.
Eu nu definesc ortodoxia ca o credinţă mistică, ci ca dragoste pentru om.
Caracterul rus: să depăşeşti limita…
Suprema pedagogie este casa părintească.
Respectaţi binele şi frumosul.
Nu există nici un prost de la care să nu înveţi câte ceva.
Se poate pedepsi şi prin iertare.
Femeia are parte de frumuseţe la început ca să lege de ea bărbatul, afinităţile morale fiind încă slabe.