Zaleucus, legiuitorul Locrilor, spunea ca legile sunt la fel ca panza de paianjen: daca nimereste in ea o musca sau un tantar, se prinde, iar daca se o viespe sau o albina, o rupe si zboara; tot astfel daca nimereste in legi un sarac, e prins, iar daca-i unul bogat sau iscusit la vorba, le desface si scapa. (citat de Stobaeus, compilator de texte grecesti, secolul V)

Niciodata nu vor fi respectate legile intr-un stat unde nu exista frica. (Sofocle, dramaturg grec, aprox. 496 – 406 i.Hr.)

Nu exista ceva mai bun pentru un stat decat legi bine alcatuite. (Euripide, dramaturg grec, 480-406 i.Hr.)

Ce folosesc legile deșarte, fara moravuri (bune)? (Horatiu, poet latin, 65-8 i.Hr.)

Cu cat un stat e mai corupt, cu atat are mai multe legi (Tacitus, senator si istoric roman, 56-117)

NASTEREA 

Grecii nu intrebuinteaza corect termenii nastere si moarte; caci nimic nu se naste, nici nu moare, ci (numai) se amesteca si se separa din lucrurile care exista. De aceea ai ar putea numi corect nasterea amestec, iar moartea separatie (Anaxagoras, filosof grec, 500-428 i. Hr.)

Eu sustin ca cel mai bine pentru om este sa nu se nasca (Euripide, dramaturg grec, 480-406 i.Hr.)

Ar trebui ca noi sa ne adunam si sa bocim pe acela ce se naste, pentru nenorocirile care-l asteapta; iar pe cel care a murit si care a incetat de a mai suferi, sa-l insotim cu bucurie si cu vorbe de bun augur (Cicero, scriitor si filosof latin, 106-43 i.Hr.)

Nici un lucru nu se poate naste intr-un mod supranatural din nimic (Lucretius, poet si filosof latin, aprox. 99-55 i.Hr.)

In cercul existentei care se invarteste (vesnic), cine nu moare sau nu se naste? (Dar numai) acela se naste (intr-adevar) prin a carui nastere neamul sau se inalta (Bhartrhari, filosof si lingvist hindus, aprox. 570-651 d. Hr.)

MOARTEA

Lung e timpul mortii pentru noi si traim un mic numar de ani in chip mizerabil (Semonides, poet grec, sec. VII i.Hr.)

Moartea il ajunge si pe cel las (Simylus, poet si dramaturg grec)

Cand viata e mizerabila, moartea e refugiul cel mai preferabil pentru om (Herodot, istoric grec, aprox. 484-425 i.Hr.)

Cei fara minte vor sa imbatraneasca fiindca se tem de moarte (Democrit, filosof grec, aprox. 460-370 i.Hr.)

Moartea nu e decat despartirea a doua lucruri: sufletul si corpul (Platon, filosof grec, aprox. 427-347 i.Hr.)

Toti oamenii pe lumea asta trebuie sa moara neaparat. Pentru un lucru care trebuie sa se intample neaparat nu are loc parere de rau aici (pe pamant) (Mahabharata, epopee sanscrita)

Sunt cinci feluri de morti vii: cel sarac, cel bolnav, cel prost, cel pribeag si cel care vesnic serveste (Pancatantra, colectie de texte/fabule sanscrite si budiste)

Dupa cum nu e niciun bine in moarte, tot asa, desigur, nu e niciun rau; caci odata ce nu mai simtim nimic, e ca si cum nu ne-am fi nascut (Cicero, scriitor si filosof latin, 106-43 i.Hr.)

Ah, cat e de temut acela care socoteste moartea ca o scapare! (Publilius Syrus, scriitor latin, sec. I i.Hr.)

A te teme de moarte e mai crud decat a muri  (Publilius Syrus)

Moartea este a nu fi … Dupa mine va fi ceea ce a fost inainte de mine (Seneca, filosof latin, aprox. 4 i.Hr-65 d.Hr.)

Nicio fiinta nu intra in viata fara teama de moarte (Seneca)

Intrebi unde vei fi dupa moarte? Acolo unde se afla ceea ce inca nu s-a nascut (Seneca)

(…)

DOMNUL: Cum, pipiță, tu nu vorbești nici o limbă? Ia deschide gura sa-ti vad limba (…) Daca vii din Kosovo, să știi că mie imi plac de mor pipetele din Kosovo… Cu cat e tara de origine mai infundata in rahat, cu ata sunt mai bune pipetele pe care le exporta (…) Sau poate nu esti din Bosnia? Spune, ma, puicuțo, de unde esti, din Caucaz?

Fata privește în gol

DOMNUL: Pipițe și pipete din Caucaz n-am incercat inca. Dar nu cred ca ar fi vreun motiv sa nu fie bune. Chiar excelente. Ca prea sunteti in rahat acolo… De altfel, e stiut, cele mai frumoase flori cresc pe gunoaie… De aia sunteti asa de dragute si asa de dulcici… Ia sa-ti vad sânișorii… Uite ce dulceață de sânișori ai… Semn că ai crescut în rahat… Toate sunteți sublime pentru că ați crescut în rahat… (…)

(Matei Vișniec, Hotel Europa complet, în volumul Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Editura Paralela 45)

TRAVESTIUL: Asculta, Ida… De ce naiba nu vrei sa-i sugi pe negri?
(…)
FATA: Nu… Nu stiu
TRAVESTIUL: Te blocheza negrii, asta vrei sa spui? (…)
TRAVESTIUL: Cu celelalte culori, merge, nu? Cu ceilalti poti?
FATA: Da.
(…)
TRAVESTIUL: Sa inteleg ca ti-e frica de negri? De toti negrii? Sau doar de aia care au pielea foarte neagra? Negrii care sunt mai putin negri nu te blocheza?
FATA: Nu stiu.
PATROANA DE BAR: Cum adica nu stii, nenorocito? Tu nu vezi ca esti rasista? (…) Din ce tara vii tu, ma? Din ce tara de rahat vii tu? Dintr-o tara de salbatici? Cine te-a invatat pe tine sa-i dispretuiesti pe negri? Asa sunteti toti, in tara aia a ta, sunteti toti rasisti? Sunteti toti rasisti, dar vreti sa intrati in Europa, nu? Asa vreti sa intrati voi in lumea civilizata?
(…)
PATROANA DE BAR: (…) Du-te la albii tai de rahat… Du-te sa lucrezi cu ai tai… La tine acasa n-ai decat sa faci ce vrei. Aici insa esti in Europa, pricepi? Si aici in Europa nu avem loc pentru rasisti! Europa e Europa. Aici trebuie sa sugi pe toata lumea! (…)

(Matei Visniec, piesa de teatru Hotel Europa complet, volumul Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, Editura Paralela 45)

Trei barbati de o anumita varsta se regasesc, intr-o zi de joi a lunii decembrie 1977, in piata Furstenberg, din Paris. A fost invitat si un fotograf (…) Louis Monnier profita din plin, caci ii are sub ochi pe cei mai celebri trei romani de pe planeta: pe Cioran, moralistul; pe Eliade, istoricul religiilor; pe Ionesco, printul absurdului.
(…) Cei trei barbati n-au schimbat intotdeauna intre ei doar amabilitati. Doi dintre ei, Cioran si Eliade, au fost fascisti. In cazul lui Cioran, este vorba de un angajament de 10 ani. El a vazut in nationalism-socialism [fascism] expresia unei “barbarii creatoare” si si-a pus pana, gansirea si indoielile in serviciul acestei barbarii. El a vazut cu propriii lui ochi cum ordinea nazista domena la Berlin si s-a entuziasmat in fata unei natiuni capabile sa ingroape universalismul, dupa ce a lichidat umanismul. Antisemit din convingere, el dezvolta anumite teze despre “spiritul evreiesc” care le atribuie evreilor o lipsa de simt istoric si o incapacitate de a se implini pe plan politic.
Mircea Eliade, de asmenea, a raspusn chemarii fascismului, pe care l-a impodobit cu farmecele ambigui ale unei “renasteri spirituale” si ale unei “revolutii ascetice si virile”. El a propovaduit in satele romanesti ca un adevarat messia al unei religii a mortii. Scrierile lui slavesc un “crestinism cosmic” purificat de orice influenta evreiasca. Ce sunt evreii pentru el? Niste “toxine” care trebuie eliminate. Cel mai uimitor este poate ca vigoarea convingerilor lor fasciste nu este egalata, dupa razboi, decat de rabdatoarea strategie cu care le ascund, neregretand nimic. Nici o remuscare. Cioran, zgarcit in declaratii fata de presa franceza, se refugiaza in tacerea inteleptului si a “omului fara biografie”. (…) Eliade a trait fericit cu greseala lui (felix culpa). El a negat intotdeauna si a mintit, in Memoriile sale, in scrisorile catre prietenul sau Gershom Scholem, ca un maestru iscusit si viclean al disimularii. A trebuit sa vina caderea comunismului, si difuzarea unor scrieri ramase confidentiale, pentru ca sa aflam vechile secrete ale familiei romane.
Si Eugene Ionesco? Este si el un fost fascist? Nici pomeneala. El este, dimpotriva, un democrat convins inca de la inceputul anilor ‘20. I-a detestat pe raii magisteri ai tineretului roman, a luptat impotriva lor si si-a aratat dezgustul vazand cum cade “demonul sadismului” pe mica lui Romanie.” (…)

(Daniel Rondeau, L’Express, mai 2002 – citat din Cioran, Eliade, Ionesco – Uitarea fascismului, aparuta la Editura EST)

N-am putut pentru ca s’o tratez cu refuz. (O noapte furtunoasa)

Aveti putintica rabdare. (O scrisoare pierduta)

Bravos natiune! Halal sa-ti fie! Sa traiasca Republica! Vivat Principatele-Unite! (Conu Leonida fata cu reactiunea)

Eu am n’am infatisare, la douasprezece trecute fix ma duc la tribunal. (O scrisoare pierduta)

Eu pentru cine votez? (O scrisoare pierduta)

Hai si noi pe la revolutie! (Conu Leonida fata cu reactiunea)

Ori sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic; ori sa nu se revizuiasca, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. (O scrisoare pierduta)

O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are! (O scrisoare pierduta)

Sa am pardon de impresie! (O noapte furtunoasa)

Scoala, cucoana, si te bucura, ca esti si dumneata muma din popor; scoala c’a venit libertatea la putere! (Conu Leonida fata cu reactiunea)

Tradare sa fie, dar s’o stim si noi! (O scrisoare pierduta)

Un popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi (O scrisoare pierduta)

De-ar avea banii o limba, lucrurile ce ni-ar spune;
Pe multi albi i-ar face negri, ca pe cel mai negru taciune.

(B.P. Hasdeu, 1836 – 1907, Razvan si Vidra)

ORBUL CU TELESCOPUL: (…) Domnule Cioran, ii aveti aici pe cinci dintre membrii Asociatiei celor care au vrut sa se sinucida si nu s-au mai sinucis dupa ce v-au citit cartile. Asociatia Supravietuitorilor dupa Citirea lui Cioran. ASCC.

Aplauze, rasete, agitatie. Toata lumea bea, doar CIORAN ramane nemiscat.

ORBUL CU TELESCOPUL: Pe scurt, suntem o asociatie de depresivi, de anxiosi, de nefericiti, de ratacitori fara religie fixa, de atei debili, de apatici maladivi, de prosti carora le lipseste in mod vital tandretea, de sceptici bornati, de complexati si de handicapati afectiv…
FATA CU IEPURASUL: Pe scurt, o asociatie de insi cu sufletul estropiat care au reusit sa supravietuiasca datorita cartilor dumneavoastra.
ORBUL CU TELESCOPUL: Iar astazi sarbatorim 45 de ani de la infiintarea Asociatiei.
(…)
ORBUL CU TELESCOPUL: La ora aceea nu eram decat trei… Trei nenorociti care au renuntat sa se mai sinucida dupa ce v-au citit aforismele…
HAMALUL: Altfel spus, am ramas in viata pentru ca am dat peste cineva mai deprimat decat noi…

Rasete, agitatie, cineva umple din nou paharele.

(…)
HAMALUL: Pusi in fata nefericirii absolute a gandirii cioraniene, dorinta noastra de a muri s-a stins.
TANARUL CARE NU MAI VREA SA SE SINUCIDA: Suntem fericiti sa va avem printre noi, domnule Cioran. Cartile dumneavoastra sunt ca niste lagare de concentrare. Scapand de ele nu poti decat sa reincepi sa iubesti viata, sa iubesti lucrurile simple…
(…)
ORBUL CU TELESCOPUL: Eu personal recitesc Silogismele amaraciunii la fiecare sase luni.
(…)
ORBUL CU TELESCOPUL: Multumim, multumim, domnule Cioran, ca ne-ati salvat… Sa stiti ca am inceput o vasta operartiune de distribuire gratuita a cartilor dumneavoastra in spitale psihiatrice, in aziluri de batrani, in puscarii si cazarmi…

(Matei Vișniec, Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, Editura Paralela 45)

BARBATUL 1 (mereu surazator): Noi suntem de la Serviciul de Intretinere Ideologica Exterioara… S.I.I.E…

BARBATUL 2: Noi suntem experti numai in depunerile ideologice nocive exterioare…

BARBATUL 1: Noi ne ocupam numai de depistarea si curatarea depunerilor ideologice nocive exterioare, de pe decoruri, de pe costume, de pe recuzita…

BARBATUL 2: Noi lucram numai la suprafata… Vreti sa aruncati o privire pe ordinul nostru de misiune?

BARBATUL 1: Poftim, scrie clar… De curatat, in toate teatrele patriei noastre libere, saliva otravita a ideilor regizorale in care scurma tovarasul Meyerhold, saliva cu care numitul Mayerhold a manjit toate decorurile, costumele si recuzita.

Cei doi actioneaza in consecinta. (…)

(Matei Visniec, Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viata lui Mayerhold, Editura Paralela 45)

Ratiunea si iubirea sunt la cutite (Pierre Corneille – dramaturg francez, 1606-1684)