În 1909 [Einstein] se mutase la Zurich ca să devină profesor asociat la Universitate. În anul următor i se născuse al doilea fiu, Eduard, cunoscut ca Tede sau Tedel. Acest copil nefericit pare să fi avut de la început probleme psihice. Durerea pe care acest fapt i-a pricinuit-o lui Einstein e dezvăluită într-o scrisoare trimisă lui Michele Besso în 1917, pe când Tede avea 6 ani: “Starea fiului meu cel mic mă îngrijorează foarte tare. Este imposibil să devină într-o bună zi un om ca toţi ceilalţi. Cine ştie, poate ar fi mai bine pentru el să părăsească această lume înainte de a fi cunoscut viaţa”. (…)
Tede şi-a petrecut viaţa înăuntrul şi în afara spitalelor psihiatrice şi a murit, în cele din urmă, în Elveţia, în 1965.

(Albert Einstein şi frontierele fizicii, Jeremy Bernstein, Editura Humanitas)

Până în 1871, cu numai şapte ani înainte de naşterea lui Einstein, evreii nu erau consideraţi cetăţeni germani în toată puterea cuvântului; nu aveau aceleaşi drepturi şi posibilităţi ca ceilalţi germani. Într-adevăr, mai devreme în cursul secolului fuseseră siliţi să trăiască în ghetouri şi li se ceruse adesea să poarte însemne speciale galbene – o practică reînviată de nazişti la 50 de ani după naşterea lui Einstein. Evreilor nu li se permitea să meargă la universităţi şi puteau practica doar un număr limitat de profesii. Prin urmare, dacă cineva cu înzestrarea lui Einstein s-ar fi născut într-un ghetou la acea vreme, fie ar fi trecut neobservat, fie ar fi devenit un cărturar cucernic (…)

Bineînţeles, pe de altă parte, dacă Einstein s-ar fi născut 50 de ani mai târziu, naşterea lui ar fi coincis cu ascensiunea nazismului în Germnaia, şi, dacă n-ar fi fost unul dintre puţinii evrei norocoşi care au emigrat, ar fi pierit într-un lagăr de concentrare. Chiar şi aşa, a fost obligat să părăsească Germnaia în 1932 şi nu a mai revenit niciodată (…)

(Albert Einstein şi frontierele fizicii, Jeremy Bernstein, Editura Humanitas)

Cuvîntul clonă vine din cuvîntul grecesc – klon-, care înseamnă saminta. În biologie indică posibilitatea de duplicare a patrimoniului genetic a oricărui organism. Asfel se pot dubla, de ex. viruşi, bacterii, molecule, organisme, plante şi animale. O bună parte din vegetalele pe care le consumăm în alimentaţie, sînt clonate, adică cultivatorii înmulţesc plante pe care apoi le comercializează. Pentru acelaşi scop, alimentar, pot fi clonate şi animalele. De cele mai multe ori expresia „ clonare „ este folosită în cazul reproducţiei asexuate, în sensul că dă posibilitatea de reproducere individuală biologică, fără implicarea sexualităţii.

(…) În rîndurile care urmează voi încerca să fac o prezentare a cercetărilor care au avut loc în domeniul clonării. Este evident că nu toate au fost încununate de succes, dar important este că există un punct de plecare. De ex. în 1944, germanul Hans Spemann propune pentru prima dată înlocuirea, într-o celulă ou, a unui nucleu cu alt nucleu, experienţă care a fost încununată cu premiul Nobel. Tot atunci americanii John Rock şi Miriam F. Menkin fecundează în vitro celule primare umane. In 1952, cercetătorii americani Robert Briggs şi Thomas J King clonează pentru prima dată un animal. Folosindu-se de această ocazie biologul britanic Jonathan B.S. Haldane introduce în 1963 notiunea de „clonă”. Este momentul de pornire pentru clonare. Biotehnicianul de renume John Gurdon de la Universitatea din Cambridge a introdus în 1973 nuclee celulare extrase din pielea broaştelor adulte, în celule ou din care a fost extras nucleul. Au rezultat animale, dar au murit în faza de mormoloci. Experimentul a demonstrat că este posibilă clonarea, folosind celule recoltate de la animale adulte. Rezultatele i-au speriat oarecum pe cercetători. Au înţeles că se poate clona un organism. Aceasta pe undeva ducea la ideea că omul poate deveni el însuşi un creator. CINEVA care ar putea crea orice organism. Limita între bine şi rău putea fi interpretată. Şi dacă această tehnologie ar încăpea pe mîinile cui nu trebuie? La ce ar duce aceasta? Cit de atenti vom putea fi noi oamenii ca sa putem mentine granita dintre bine si rau? Totuşi rezultate remarcabile au fost obţinute şi în cazul fecundarii in vitro. Chiar dacă la început fecundarea in vitro a fost privită ciudat, mai tîrziu a intrat pur şi simplu în vieţile oamenilor ca ceva normal. Primul copil fecundat în eprubetă se năştea prin cezariană în 1978, pe 25 iulie, numele lui fiind Louise Brown. Naşterea a avut loc în Anglia. La acel moment a fost numit „copilul secolului” (…)
Anul 1994 aduce noi progrese în lumea geneticii. Cercetătorul american Neal First a obţinut prin clonare patru viţei în laborator, iar în 1996, biologii Keith Campbell şi Ian Wilmut au reuşit să determine naşterea oii Dolly, primul mamifer obţinut prin clonarea celulelor adulte. Faptul că Dolly a supravieţuit şi a fost perfect sănătoasă a însemnat o realizare enormă pentru ştiinţă şi un început pentru clonare. Ca urmare în 1998 un grup de cercetători au clonat în Hawai 3 generaţii de şoareci obţinînd în total 50 de animale şi tot atunci cercetătorii japonezi au clonat 8 viţei numai din celule adulte. Anul 1998 a reprezentat şi anul în care a fost anunţată prima clonare a unui embrion uman de către o echipă de cercetători sud-coreeni. Evident cecetarea s-a întrerupt pentru a nu da posibilitatea embrionului să se dezvolte. În anul 2000 este obţinut prin clonare un taur rezistent la 3 boli deosebit de importante. Viţelul se numea 86 Squared şi aceasta a însemnat un pas deosebit de important din punct de vedere economic în exploatarea animalelor. Anglia va fi cea care în anul 2000 anunţă utilizarea „ clonelor terapeutice” sub formă de embrioni umani pentru cercetare şi tratament. Biserica şi politicienii din Germania sunt categoric împotriva acestor cercetări. Dar evenimentele se desfăşoară în acelaşi timp cu încă una din marile descoperiri ale momentului. Descifrarea genomului uman în iunie, anunţat de Bill Clinton şi Tony Blair. Ei au specificat că această descifrare nu este completă, dar este în curs de a fi definitivată. Cercetătorul care a lucrat la această descoperire, Craig Venter spunea că – genomul uman este alcătuit dintr-un număr de gene cuprins între 25 000 şi 40 000. Îngemănate aceste realizări duc la un viitor strălucit pentru om. În celula clonă, care nu mai conţine informaţia genetică, se poate introduce conţinutul unei celule adulte a individului care ar trebui reprodus, dar odată cu acest conţinut se pot introduce şi secvenţe ale unor gene care să îl facă pe noul individ clonat să aibă nişte caracteristici uluitoare. Cu alte cuvinte vom ajunge sa facem urmasi la comanda (…)

————————————————————————

O clonă este reprezentată de un grup de celule identice. De ex. tumorile sînt nişte clone de celule, care se dezvoltă în interiorul organismului şi se formează din înmulţirea unei celule mutante. O clonă are structura identică, conţinînd acelaşi material genetic cu al celulei de la care s-a pornit. La ora actuală, tehnicile experimentale de clonare sînt foarte dezvoltate şi se lucrează intens în mai multe puncte de pe glob, cercetătorii fiind deosebit de încurajaţi de rezultatele obţinute. Procesul de clonare se desfaşoară în urmatorul mod: se alege o celulă din organismul unui animal, a cărui clonă urmărim să o obţinem; se extrage materialul genetic reprezentat de acidul nucleic (ADN şi ARN) şi se introduce într-o celulă goală al cărui material genetic a fost distrus în prealabil. Celula în care se introduce materialul genetic poate proveni de la orice animal din specia respectivă. În această celulă, se va dezvolta materialul genetic identic cu al animalului pe care l-am clonat. Evident celula va fi ţinută în condiţii speciale de laborator, în medii speciale, care îi vor asigura creşterea pînă la un anumit stadiu. Apoi embrionul care s-a format din celulă, este introdus în uterul unei femele din specia respectivă şi puiul obţinut va fi identic cu adultul de la care s-a preluat materialul genetic. O clonă poate fi obţinută practic din orice celulă a corpului, chiar si dintr-un fir de păr. Acest fapt ar putea crea o adevarată „piaţă neagră” pentru copierea unor celebrităţi. E simplu să ajungi în imediata apropiere a lui Bill Clinton, să sustragi un fir din părul lui, să cauţi un genetician şi în schimbul unei sume de bani să obţii un copil, clona identică a politicianului (…)

(PARVULESCU VALENTINA LELIANA – CLONAREA – ADEVAR SAU FICTIUNE?)

Cuvintul clona vine din cuvintul grecesc klon, care inseamnă saminta. In biologie indica posibilitatea de duplicare a patrimoniului genetic a oricarui organism. Asfel se pot dubla virusi, bacterii, molecule, organisme, plante si animale. O bună parte din vegetalele pe care le consumăm in alimentaţie sint clonate, adică cultivatorii inmulţesc plante pe care apoi le comercializează. Pentru acelaşi scop, alimentar, pot fi clonate şi animalele.

De cele mai multe ori expresia „clonare” este folosită in cazul reproducţiei asexuate, in sensul că dă posibilitatea de reproducere individuală biologică, fără implicarea sexualităţii.

Despre clonarea umană, pana la 13 octombrie 1993 (data primului experiment de clonare a embrionului uman) se vorbea doar ipotetic sau speculativ. Posibilele experimente la care se gindeau cercetătorii erau privite cu anxietate. Ideea de a dubla oameni, a căror demnitate  şi   personalitate sint unice era de neacceptat. Iar dublarea unor personalităţi ca Stalin sau Hitler  infricoşa pur şi simplu lumea!

Prima clonare de succes a unui animal a fost aceea a unei broaşte (1951), si asta pentru că monitorizarea procesului reproductiv a fost foarte simplă. Broasca produce intr-o ovulaţie o cantitate de 2000 de ovule, in comparaţie cu 20 pe care le produce şoarecele şi este uşor de urmărit, deoarece dezvoltarea embrionului are loc in afara corpului ei.

(Clonarea – Adevar sau Fictiune? – Valentina Parvulescu, Editura Mondoro)

Americanii folosesc scala Fahrenheit pentru masurarea temperaturii. Pentru a transforma gradele Celsius in Fahrenheit, inmultiti temperatura cu 1,8, iar apoi adaugati 32. Pentru a transforma gradele Fahrenheit in Celsius, scadeti 32 din cat e temperatura, dupa care impartiti la 1,8.

Sa tinem minte ca 28 de grade Celsius inseamna 82 Fahrenheit., iar 16 grade Celsius inseamna 61 Fahrenheit.

Oamenii de stiinta au calculat ca Soarele a avut la inceputurile sale “combustibil” pentru 10 pana la 11 miliarde de ani. De atunci a trecut cam jumatate din durata sa de viata. Dar Soarele nu se va stinge pur si simplu, ci in interiorul sau se vor desfasura procese atomice noi si complicate: mingea solara isi mareste volumul; in acest timp inghite planetele Mercur si Venus si incinge Pamantul la peste 1000 de grade, astfel incat oceanele se evapora si dispare orice urma de viata. In momentul in care s-a terminat tot “combustibulul”, masa Soarelui se strange sub propria atractie gravitationala si se transforma intr-o sfera stralucitoare cam de marimea Pamantului, adica intr-o “stea pitica alba”. Atunci, materia va fi atat de comprimata, incat o lingurita din aceasta va cantari pe Pamant mai multe tone. Abia dupa alte miliarde de ani Soarele se va stinge incet.

((Dr. Rainer Kothe, Intrebari si raspunsuri, Editura RAO)

Orice discutie despre genetica moderna si ereditate trebuie sa inceapa cu lucrarile lui Mendel [Gregor Johann] si gradina lui de zarzavaturi. Mendel s-a nascut in (…) Austria, pe 22 iulie 1822, ca fiu al unor (…) fermieri. Fiind un elev talentat, el si-a inceput studiile superioare la manastirea St. Thomas a ordinului Sfantului August din Brunn (azi orasul Brno din Cehia) in 1843, pana cand parintii lui nu si-au mai putut permite sa plateasca pentru educatia lui. In 1847 el a fost hirotonisit.

A fost evident de la bun inceput ca Mendel era mai inclinat catre stiinta decat catre cele sfinte, asa ca a primit o slujba in educatie si a fost trimis la Universitatea din Viena ca profesor de matematica si biologie. Din fericire pentru viitoarea stiinta a geneticii, el a picat de mai multe ori la examenul de atestare ca profesor, asa ca a fost nevoit sa se intoarca la manastirea din Brunn, unde a inceput sa predea cu jumatate de norma, sa cultive si sa studieze mazarea care il va face celebru.
(…)
Experimentele lui Mendel cu mazare au stabilit regulile pentru ereditate. Lucrand cu mazare dulce cu flori violete si mazare dulce cu flori albe, Mendel a demonstrat ca plantele cu flori violete erau dominante fata de cele cu flori albe. Cand a incrucisat plante cu flori violete (PP) cu plante cu flori albe (pp), pirma generatie (care a primit cate o gena de la fiecare parinte) a produs numai plante cu flori violete (Pp). Incrucisand plantele cu flori violete si albe rezultate, produsul a fost trei plante cu flori violete (una PP, doua Pp) si o planta cu flori albe (pp)
(…)
Inainte ca oamenii de stiinta sa descopere ca ADN-ul este sursa materialului genetic, inainte de aparitia cuvantului “gena” in vocabularul stiintific, Mendel a descris cu acuratete modul de transmitere a caracterelor punctuale (…)

Studiile lui Mendel au fost ignorate timp de peste 30 de ani.

(Lisa Seachrist Chiu, Curiozitati genetice, Editura Tehnica)

Cand Watson si Crick au descris dublul helix al ADN-ului, care serveste ca suport material pentru transmiterea caracterelor genetice, ei au socat lumea stiintifica afirmand ca aceasta molecula, gratios si perfect rasucita, nu are nicio functie concreta, spre deosebire de toate celelalte molecule proteice, care au functii specifice.
Intr-adevar, dublul helix reprezinta in fapt doua benzi rasucite de ADN, care servesc ca matrita in fabricarea de catre celula a moleculelor active necesare tuturor proceselor din organismul nostru.

Pentru ca sa-si pastreze stabilitatea si in acelasi timp pentru a fi disponibil ori de cate ori celula are nevoie sa fabrice o noua sarja de proteine, ADN-ul este structurat in doua lanturi [complementare] care se impletesc (…) ca si firele de Martisor. Bazele nucleotidelor [acestei molecule ADN] – adenina si timina, guanina si citozina – se leaga intotdeauna una de alta prin intermediul unor legaturi slabe de hidrogen. Aceste perechi de nucleotide servesc ca suport pentru codul genetic.

(Lisa Seachrist Chiu, Curiozitati genetice, Editura Tehnica)

Cu ajutorul substantelor radioactive naturale din rocile stravechi, s-a putut stabili varsta Pamantului. Aceste substante se transforma, in cadrul unei perioade determinate, intr-o alta substanta. Masurand si comparand cantitatea de substanta veche si noua, se poate calcula cata substanta initiala a existat. S-a ajuns astfel la concluzia ca Pamantul are varsta de 4600 milioane de ani.

Daca e sa ne imaginam toata aceasta perioada ca fiind un singur an, putem spune ca Pamantul s-a nascut pe 1 ianuarie. Abia la sfarsitul lui noiembrie au aparut primele vietuitoare; dinozaurii au avut perioada lor de glorie cam pe la 18 decembrie. Primii oameni au aparut abia pe 31 decembrie, cam la patru ore inainte de miezul noptii.

(Dr. Rainer Kothe, Intrebari si raspunsuri, Editura RAO)

(…) o fasie ingusta, ce straluceste palid si traverseaza cerul in noptile intunecate (…) Vechii greci credeau ca sunt picaturi de lapte imprastiate de zei, de unde si numele de Calea Lactee. Astazi stim ca este vorba de o aglomeratie de stele, din care face parte si Soarele nostru. Sunt peste 100.000 de milioane de stele. Acestea formeaza impreuna un disc, ce se roteste lent, avand un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumina. Daca am putea urmari de sus aceasta roata de foc, am observa mai multe fasii luminoase, care se rasucesc in forma de spirala in jurul miezului. Aceste brate de spirale sunt formate din stele tinere, foarte luminoase. Soarele nostru se afla cam la jumatatea drumului spre centru (…)
(…) astronomii (…) au dscoperit nu doar o multitudine de stele singulare, ci si o serie de sisteme de cai lactee. Acestea sunt denumite stiintific galaxii. Unele arata – pe dinafara – la fel ca si Calea Lactee a noastra – printre acestea numarandu-se galaxia vecina Nebuloasa Andromeda, care este la 2,3 milioane de ani-lumina departare. Astazi se cunosc peste 3000 de milioane de astfel de galaxii. (…) fiecare galaxie este formata din miliarde de stele.

(Dr. Rainer Kothe, Intrebari si raspunsuri: Pamantul si spatiul cosmic, RAO)