Religia antică şi doctrina creştină. Conexiuni

Platon spune: „Întreg cerul, sau lumea sau altceva, care este numit cu un nume de noi, a fost el de-a pururi, neavând nici un fel de început al creaţiei, sau dacă a devenit s-a făcut începând cu un început? Însă a fost făcut. Dacă, după raţiunea cea potrivită trebuie să spunem că această lume este o vieţuitoare înzestrată cu suflet şi raţiune, atunci cu adevărat a fost făcută prin suflul lui Dumnezeu“ (extras din ÎMPĂRATUL IULIAN, Contra galileenilor, Op. cit., pag. 99).
(…) Tot acest Demiurg este Cauza bunătăţii absolute în Univers. Isus spune: „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu“ (Luca 18 : 19)
Hermes Trismegistul spune în Corpum Hermeticum: „Zeul e bun“. De asemenea, tot în respectiva operă, el declară: „Ce este Zeul? Binele imuabil şi absolut“.
Comentând natura zeului, el scrie: „În om binele este de asemenea măsurat în comparaţie cu ceea ce este rău; căci ceea ce aici nu este foarte rău este bine, iar ceea ce aici este numit bine este cel mai mic rău. Este cu neputinţă ca binele să fie aici pur, lipsit de rău, căci binele ajunge rău.
De aceea numai în Zeul însuşi se află binele sau Zeul e binele. În oameni nu se află decât numele binelui“.
Zeii sunt buni, Dumnezeu este bun, ei nu pot fiinţa pe pământ deoarece răul le macină strălucirea.

Îndosariat la:Religie , 12 chinuri, conflict crestinism paganism, corpus hermetium, daimoni, hermes trismegistul, religia antica doctrina crestina

Legile antipăgâne ale lui Theodosius

Clasificările legislative le-au făcut în Occident împăraţii Theodosius cel Mare şi Theodosius I şi apoi fiul acestuia numit Theodosius al II-lea, iar în Bizanţ cel mai cunoscut a fost Justinian.

21 decembrie 381 – Cedex Theodosianus 16 : 10 – 7
„Dacă vreunul săvârşeşte sacrificiile cele vechi în timpul zilei sau în timpul nopţii sau alte nebunii asemănătoare şi sacrilegii judecătorii cei nehotărâţi să meargă la lăcaşurile sau templele în care se crede că s-au săvârşit aceste lucruri şi să-i proscrie pe aceştia, deoarece instituţia noastră dreaptă să fie curată şi să nu fie întinată de cântecele profanatoare.“

Îndosariat la:Religie , Edictele lui Justinian Theodosius cel Mare, edictul de la milano, legile theodosius, raspandirea crestinismului

Udă sufletul

Prin păcat sufletul este mort. El are nevoie de durere, de plâns, de lacrimi, de întristare, de suspine pentru răutatea care l-a doborât şi l-a pierdut (…) Prin păcat, sufletul moare şi ţie nu-ţi pasă, păcătosule! Ar trebui să te îmtristezi pentru că Dumnezeu S-a întristat pentru tine (…) Plânge şi geme pentru sufletul tău despărţit de Dumnezeu Care suferă pentru tine cum suferă o mamă pentru unicul ei copil (…)

Plângi pentru sufletul tău, păcătosule, varsă lacrimi şi învie-l. Învierea sufletului tău atârnă de ochii tăi, iar întoarcerea lui la viaţă, de inima ta. Ai murit şi tu nu plângi pentru că te-ai despărţit de sufletul tău (…)

(Sfântul Efrem)

Îndosariat la:Cugetari, Religie , izbavire, pacat, pocainta, sfantul efrem

Întristarea

Nu trebuie să ne întristăm deloc pentru un lucru al lumii acesteia, ci numai pentru păcat.

(Sfântul Varsanufie)

Îndosariat la:Cugetari, Religie, Vorbe celebre , ganduri ale rautatii, pacate capitale

Despre televizor

Nu e rău televizorul,
Ci e rău ascultătorul,
Dacă rău îl foloseşte
Şi rău vremea-şi cheltuieşte
(…)
Căci în ochi primeşti venin
Şi ispite multe vin,
Gânduri rele-apoi primeşti
De la credinţă rătăceşti
(…)

(Cum putem intra în Rai – versuri duhovniceşti de Părintele Cleopa, Editura Mănăstirea Sihăstria)

Îndosariat la:Cugetari, Media, Poezie, Religie , cum putem intra in rai, parintele cleopa, poezie religioasa

Bărbaţii

Naşterea unui bărbat care se crede Dumnezeu nu e nimic nou (proverb turcesc)

Aşa cum e bărbatul, aşa e şi Dumnezeul lui – acest cuvânt
Explică de ce Dumnezeu e de atâtea ori absurd (Giles şi Melville Harcourt, Rugăciuni scurte pentru o zi lungă)

Binecuvântat fii Tu, Domnul Dumnezeul nostru, Regele Universului, că
Tu nu m-ai făcut pe mine femeie (rugăciune zilnică a bărbaţilor evrei)

Soţul şi soţia sunt unul, iar acest unu este soţul (Sir William Blackstone, “Cel mai mare jurist englez”)

Îndosariat la:Expresii/maxime/zicatori, Literatură, Religie, Vorbe celebre , citate barbari, citate celebre, citate Dumnezeu, citate evrei, citate soti

Elementele care alcătuiesc lumea

Anticii erau adepţii elementului primordial care stă la originea vieţii. A unui element indispensabil fără de care viaţa nu poate să existe. Ele erau elemente care se găseau în natură, în esenţa ei. Dacă din punct de vedere al omului anticii au considerat că acesta este alcătuit din trup (partea materială, cea supusă stricăciunii şi morţii) şi din suflet (partea invizibilă sau nonmaterială, cea veşnic nemuritoare, cea care vine de la zei) punând accent pe suflet şi considerând corpul doar o închisoare a lui, din punct de vedere a structurii lumii ei considerau că totul are la bază patru elemente: focul, aerul, apa şi pământul.
Referindu-se la cele patru elemente ale naturii, Ampelius, în cartea sa „Memoriales” spune: „lumea este universal lucrurilor, în care toate sunt şi nimic nu poate să coexiste în afara ei, acea lume pe care grecii o numeau Cosmos. Elementele lumii sunt patru: focul din care s-a născut cerul, apa din care s-au născut mările şi Oceanul, aerul din care s-au născut vânturile şi furtunile şi pământul care a dat formă lumii şi o numim pământ.”
Aceste patru elemente erau în perfectă armonie. Existau filozofi greci care considerau primordial în structura lumii locul focului sau al apei sau al pământului sau al cerului.
Aceste patru elemente erau coordonate de zei după cum urmează:

Îndosariat la:Mitologie, Religie , creatie, elemente primordiale, Mitologie, mituri, originea vietii, structura lumii

Percepţia creştină a religiei antice greco-romane

Religia creştină este o religie a iubirii aproapelui, a mântuirii prin jertfa şi învierea lui Isus Hristos şi a iertării aproapelui. Neofiţii învăţau să se iubească reciproc, să-şi ierte păcatele şi să “tăgăduiască zeii hellenilor“, aşa cum ne spune Lucian de Samosata in opera sa „Moartea lui Peregrinus Proteus”.
Primele comunităţi creştine s-au constituit odată cu venirea apostolilor Petru şi Pavel în Cetatea Eternă în jurul anilor 60 – 65. Iniţial, au aderat la religia creştină masele sărace de oameni, care vedeau în ea un sprijin şi o alinare pentru viaţa lor trăită în chinuri şi griji şi o cale de mântuire şi obţinere a vieţii veşnice. De aceea in Biblie se spune: “nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6:19-20)
“Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrană şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:25)
Aceste pasaje şi accentul pus pe ideea de a nu te îngrijora au atras un număr masiv de săraci şi împătimiţi.
Oratorii lor erau de asemenea oameni săraci, proveniţi din toate colţurile Imperiului. Ei încercau să pună la punct comunităţi de creştini unite prin credinţa în Isus şi ideea iubirii aproapelui. Comunităţile împărţeau avutul între membrii lor şi duceau o viaţă de închinare şi rugăciune.
Aceste minuscule comunităţi de creştini erau ignorate de statul roman, care era foarte tolerant cu religiile fiecărui popor, existând până şi la Roma temple ale lui Ra şi Osiris.
În primele decenii ale primului secol, creştinii au ignorat cu desăvârşire informaţiile legate de celelalte religii, sau de religia oficială. Dacă studiem Noul Testament, cu cele patru Evanghelii care vorbesc despre viaţa şi faptele lui Isus Hristos, nu vedem nici o referire la zeii romani, sau la alte zeităţi.
Se părea că viaţa continua în linişte. Statul era tolerant iar creştinii îşi organizau în linişte comunităţile de adepţi care se închinau lui Dumnezeu Celui Viu şi la Mântuitor.

Însă, la nivelul Imperiului Roman au avut loc două evenimente dramatice, care aveau să schimbe aceasta stare de pace între creştinism şi stat.

Îndosariat la:Istorie, Religie , conflict paganism crestinism, daimon demon, ierarhie crestina, religia antica, religia crestina

Cine sunt legionarii?

Dar cine sunt legionarii? Cine sunt cei care ne sunt prezentati de catre toate conducerile statului roman de la Carol al II-lea si pana azi ca fiind cei mai odiosi criminali ? (…) Miscarea legionara a fost creata de 5 absolventi si studenti ai universitatilor din Iasi, Cluj si Bucuresti, in anul 1927, ca reactie fata de degenerarea clasei politice romanesti, degenerare care insemna implicit caderea sau disparitia poporului roman (…)

Îndosariat la:Istorie, Politica, Religie , cartea capitanului, corneliu zelea codreanu, cum au aparut legionarii, miscarea conservatoare

Câţi preoţi români de etnie romă avem?

Articolul din Cotidianul despre Daniel Gangă, primul preot ortodox ţigan din România, conţine o informaţie stupefiantă. Primul preot ortodox ţigan din România, aşa l-a prezentat Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Ai zice că-i de Cartea Recordurilor. Primul, dar nu singurul, să facem diferenţa. Şi asta pentru că BOR s-a înmuiat şi-a admis că preoţii ortodocşi pot fi şi ţigani, carele şi ei sunt oameni. Dar de ce ar face BOR această delimitare între etnii, că doar toţi suntem români? Şi altă întrebare, de ce o face acum? Şi ce va face BOR în privinţa celorlalţi  preoţi de etnie romă, care au avut ghinionul sau norocul, să nu fie de etnie romă, ci români pur şi simplu?

Ţigani în biserică… nu s-a vazut aşa ceva. Preot ţigan în biserică… enoriaşii să se roage să nu dispară ceva… sunt comentarii la articol.

E important ca BOR să ne spună câţi preoţi români de etnie romă avem (cei care se declară, măcar), altminteri Daniel Gangă va rămâne primul, unicul şi, pericol, stigmatizatul.

Îndosariat la:(No) Comment, Media, Religie , bor, daniel ganga, preot ortodox rom