Agenţia: Leo Burnett
Art director: Yosef Khouwes
Copywriter: Bipin Jacob

Prin: http://adsoftheworld.com

Forbes România a apărut probabil la chioşcuri (n-am ieşit din casă), dar nu a apărut online. Răzvan Corneţeanu, directorul general al trustului Adevărul Holding a şi spus că se află în discuţii avansate şi pentru ediţia on-line a Forbes România, pentru print şi online negociindu-se separat.

Poate ar fi fost frumos şi sănătos din partea trustului Adevărul şi din partea trustului Forbes ca negocierile să se fi încheiat deja, iar online-ul să fi apărut tot azi.

Reţeta conform căreia mai întâi apare print-ul (că-i cel mai important), apoi online-ul e cred depăşită, în condiţiile în care investiţiile în online cresc (trustul BBC tocmai şi-a dublat e-investiţiile, 145 milioane de lire anual).

Patriciu însuşi a spus la marea şedinţă (via jurnalismonline.ro) că informatia trebuie sa fie la trei click-uri de consumator, nu patru sau cinci…

În concluzie, Forbes România ar fi putut fi gândit şi lansat mai deştept.

270.000 de copaci sunt aruncaţi la wc şi la gunoi, zilnic, în lume.

Agentia de publicitate: DDB, Muscat, Oman

Agentia: TBWA\RAAD\AFYOUNI – Kuwait
Director creatie: Ali Roumani

De pe Realitatea:

Spotul “Delaco”, cu durata de 30 de secunde, prezintă o sală de clasă în care intră patru bărbaţi, decişi să îi convingă pe elevi să renunţe la alimentele considerate nesănătoase. Şeful grupului se repede la pachetele cu mâncare de pe bănci şi le aruncă pe jos, cu gesturi brutale, călcându-le apoi în picioare. Apoi, la sugestia aceluiaşi personaj, un alt musafir îşi arată muşchii la propriu, pentru a-i impresiona pe copii cu privire la efectele benefice ale consumului de alimente fără chimicale.
Cu şase ani înaintea spotului “Delaco”, Nae Caranfil, regizor şi scenarist al peliculei “Filantropica”, a imaginat o scenă similară, în care doi cămătari dau buzna în clasă, în căutarea unui elev care îi datora bani aşa-numitului Baronul. Intruşii întrerup ora la care preda personajul interpretat de Mircea Diaconu, iar unul dintre ei, sesizând rumoare în bănci, scoate pistolul şi îl agită spre copii, spunându-le imperativ să facă linişte şi să îşi vadă de lecţii.

In afara de cineva care intra intr-o clasa eu unul nu vad nicio apropiere intre cele 2 spoturi.

Mi-a plăcut reclama (una din ele) la noua Honda Fit. Aşa se numeşte la americani, japonezi. În Europa o cunoaştem sub numele de Jazz.
În sfârşit, reclama e creata de agenţia americană RPA

Iat-o…

Când mă trezesc spun “azi, mă las de fumat”. Ma învârt puţin şi uit ce-am spus. Ajung la serviciu şi sudez 2 ţigări dintr-un foc, ca să zic aşa.
Mă gândesc la campania anti-fumat a Ministerului Sănătăţii… Există oare vreo persoană care s-a lăsat sau măcar se chinuie să se lase graţie acestei campanii?
Ce-aş face dacă aş fi ministrul Sănătăţii, primar, preşedinte, premier etc.? Aş împânzi oraşul cu afişe uriaşe, dar nu cu Mihaela Rădulescu, căci dumneaei este o femeie care merge la sală, are un copil, este despărţită, are o emisiune tv şi se implică în tot felul de campanii, noi atât ştim despre ea.

Aş împânzi oraşele cu asemenea afişe:

Din septembrie 2001: 11.377 de morţi din cauza terorismului; 30.000.000 de morţi din cauza fumatului

Femeia si-a cistigat rolul in publicitate. Uneori o mai si incaseaza, dar ea face fata cu brio. In reclame insa, ca si in viata, trebuie insistat. Una dintre cele mai recente campanii publicitare lansate pentru Domo, „Tii la aparatele de marca ”, pleaca de la ideea ca „oamenilor chiar le pasa ce marci de electrocasnice si electronice cumpara”. „Campania Domo a pornit de la un insight valabil (…) pe care am decis sa-l exploatam intr-un mod comic si, in unele executii, chiar cinic. Nu de alta, dar categoria de retail este acum foarte activa si, pentru a fi remarcat, trebuie sa fii memorabil”. Directorul de creatie al agentiei a reusit, intr-adevar, executii superbe, perverse, construite pe ideea de sexism si misoginism, memorabile prin perversitatea mesajului publicitar.

„Ia zi, mami, sta bine?”. Imbracata elegant, in tinuta office, „mami” e insarcinata de barbatul-consumator sa ramina in fundul furgonetei, rolul ei fiind de a proteja masina de spalat. Mami si masina se contopesc, fac corp comun, alcatuiesc un obiect electrocasnic. Mami nu cricneste, aproba resemnata printr-o usoara miscare a capului, nu articuleaza nici un cuvint, se uita in pamint. La urma urmei, mami nu are nici un motiv sa se supere, ca ci spalatul e o corvoada , iar masina de spalat e o binefacere pentru ea. Da, mami e libera!

Intr-un alt spot al campaniei Domo, femeii-consumator nu-i (mai) pasa de nimic, decit de frigiderul ei „nemuritor si rece”. „Draga, vreau sa -ti spun ceva. Te-am inselat”. Ea e de gheata, iar gheata e de renume, de marca . E gheata frigiderului nostru românesc. „Ah, credeam ca mi-ai stricat frigiderul”. Ea e usurata, e goala de orice sentiment, e asemeni vidului din congelatorul potentului frigider mut. Isi reia indeletnicirea de a taia, imperturbabila, zarzavatul. Numai frigiderul o (mai) poate incalzi, restul o lasa rece. Da, aceasta femeie „draga” lui e libera! (…)

In 2002, intr-un spot publicitar realizat pentru Ziarul Financiar, un barbat elegant, distins, cu trasa turi blinde, plesneste cu sete o femeie cu ziarul in cap. Delicat si, in acelasi timp, ferm. Reclama, intitulata Restaurantul, a cistigat cinci distinctii internationale. A fost inclusa in Luzer’s Archive, o colectie a celor mai bune campanii publicitare din intreaga lume. Spotul a fost catalogat de realizatori drept unul inteligent, cu umor, o iesire din vechile tipare – si in nici un caz nu trebuie interpretat drept violent. Recunoasterea internationala a reclamei l-a facut pe Mihnea Vasiliu, directorul executiv al MediaPro Group, sa afirme: „Intr-o lume politic corecta cum e acesta, aveam nevoie de premii internationale ca de aer. Altminteri ne-am fi trezit cu proteste anti-Ziarul Financiar si anti-Tempo ale feministelor, in Piata Parlamentului”. „Afacerile sint afaceri”, suna sloganul. Barbatul are o reactie normala, de om cu scaun la cap. Care impatimit de stiri financiare nu ar reactiona la fel in momentul in care o femeie frumoasa, stilata, blond-satena e atit de descreierata incit sa-ti scrie pe hirtia de ziar, cu rujul, numarul ei de telefon? (…)

„Mami” din fundul camionului, femeia cu sufletu-n congelator, frumoasa si distinsa plesnita-n cap cu ziarul sint victime ale unui umor impins pina la granita cu cinismul. Valorile noastre nationale trebuie cultivate. „Gateste româneste!”, suna un slogan la ulei. De ce nu, „injura româneste”, „loveste româneste”. „Fa-o româneste”, mama ei!

(Duios femeia o incasa, Radu Meirosu, Prezent)

In lucrarea sa Tehnica producerii ideilor, James Webb Young descrie o metoda in cinci pasi pentru a produce idei. Mai intai mintea trebuie sa-si procure “materiile prime”. In publicitate, aceste materii reprezinta “cunostintele specifice despre produse si oameni, (cat si) cunostintele generale despre viata si evenimente”.

In al doilea rand, mintea trece “printr-un proces de masticare a acelor materii prime”.

In al treilea rand, “treci la cu totul alt subiect si-ti scoti problema respectiva din minte in modul cel mai complet cu putinta”.

In al patrulea rand, “ca din senin, va aparea o idee”.

In al cincilea rand, iti “duci frageda ta idee nou-nascuta in lumea reala” si vezi cum ii merge. (…)

Desi folosesc cuvinte diferite, sunt in general de acord cu Young. (Cu doua exceptii: am adaugat un pas nou la pasii lui – necesitatea de a defini problema; si am combinat pasul trei cu pasul patru la el, fiindca acestia imi apar ca un singur pas, nu ca doi).

(Jack Foster, O idee geniala, Editura Humanitas)