Greseala Ridzi

“Cazul acesta imi vorbeste despre erori. Una dintre erori este probabil si a mea, care am fost un sustinator fara rezerve al promovarii oamenilor tineri. S-a dovedit ca nu tineretea trebuie sa fie atributul fundamental, ci competenta”.

“Prădarea ROMÂNIEI – Cum pradă Traian Basescu România. Crima organizata. Interesele externe”. Este titlul
unei cărţi apărute recent.
Nu titlul cărţii m-a frapat, profund politic în contextul actual, cât faptul că editura care scoate cartea este “Compania”. O editură dragă, condusă de Adina Kenereş şi Petru Romoşan.

Am citit că Victor Gaetan a bătut la uşa mai multor edituri până i s-a deschis în cele din urmă.

Autorii cărţii sunt Victor Gaetan (publicist român adoptat prin căsătorie de America) si Ciprian Nastasiu (fost procuror DIICOT).

“Sub preşedinţia lui Traian Băsescu, România a fost vulnerabilă la şantajele crimei organizate, ale elementelor marginale, naţionale şi internaţionale, din diverse servicii secrete” (Victor Gaetan)

Patriciu şi Antonescu la început de drum politic.

De pe site-ul Camerei Deputaţilor

Traian Băsescu (…) a abandonat total internetul după câştigarea alegerilor, iar majoritatea politicienilor români au făcut la fel sau au menţinut o minimă prezenţă online. În cazul preşedintelui, e, de fapt, un pattern comportamental, pentru că acelaşi lucru se petrecuse şi după câştigarea Primăriei Bucureştiului. Site-ul basescu.ro s-a reactivat pentru scurtă vreme, în campania dinaintea referendumului pentru demiterea preşedintelui, apoi a căzut din nou în letargie, pentru a fi readus la viaţă odată cu apropierea datei alegerilor.

De ce are actualul preşedinte site activ doar în campanii? I-am pus întrebarea, într-o discuţie online găzduită de HotNews, lui Felix Tătaru, a cărui firmă s-a ocupat de campaniile lui Băsescu. Răspunsul: ”În rest e preşedinte şi are site-ul Presidency.ro”.

Băsescu nu e un caz singular, ci, mai degrabă, reprezintă curentul dominant de gândire şi acţiune printre politicieni. Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu devenise, la rândul său, foarte activ pe Facebook în preajma alegerilor de anul trecut. Ultima noutate de pe site-ul său, tariceanu.ro, datează (la ora la care e postat acest text) din 2008, iar contul de Facebook lâncezeşte. Mai scrie, în schimb, din când în când, pe blog. Contracandidatul lui Băsescu de acum cinci ani, Adrian Năstase, e destul de activ ca blogger, însă site-ul său oficial, adriannastase.ro, e cuminte, nu are conţinut din actualitate şi nu oferă în homepage nici un link către blog.

Preşedintele, în schimb, nu şi-a făcut blog, deşi această formă de comunicare pare făcută pentru un personaj mereu dornic de a ajunge la public şi permanent frustrat de modul în care mass media se achită de sarcina de a reflecta activitatea prezidenţială. Există, la nivelul multor oficialităţi de la noi, concepţia că, odată ajuns într-o funcţie publică importantă, o astfel de comunicare e cumva sub demnitatea omului politic. Mai ales că, vorba lui Felix Tătaru, pentru comunicare există site-urile oficiale instituţionale.

Concepţia aceasta îl va costa, probabil, destule voturi pe Băsescu, pentru că unii internauţi, nevoiţi să-şi ia informaţiile despre activitatea preşedintelui din spaţiul sec al site-ului oficial, se vor fi simţit abandonaţi. După campanii zglobii şi pline de spirit, cum au fost cele duse pe internet de staff-ul lui Băsescu, a urmat de fiecare dată peisajul scorţos al presidency.ro, plin de comunicate de presă şi de scripturile unor discursuri oficiale, în care preşedintele se adresează, adesea, nu publicului, ci altor oficialităţi.

(Extras din Internetul nu e TV. Şi alte lucruri pe care le au de învăţat candidaţii români de la Obama, de Alexandru-Brăduț Ulmanu, pe presa.nu)

La iniţiativa Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale a fost constituit un grup de lucru pentru elaborarea conceptului de brand al României. Viitorul concept va trebui să întrunească mai multe condiţii în acelaşi timp: să fie pozitiv, credibil, unic şi atractiv (…)
Turismul, tehnologia informaţiei, industria vinului, “produsele de origine” sunt domenii în jurul cărora România îşi poate lucra şi umfla muşchii. Avem Băbească, Voroneţ, Deltă, Dracula, Mamaia, Sighişoara, urdă. Avem şi pălincă, Enescu, colinde, pe care domnul Jonathan Scheele le-ar lua oricând din România, dacă ar fi să plece pe-o insulă pustie, aşa a spus într-un interviu.

Nu trebuie uitat brand-ul Băsescu care se menţine pe primul loc în topul încrederii, cu 58%. Cu toate că briciul a trecut peste capul preşedintelui, puterea nu l-a părăsit. În Antichitate, părul capului şi, în general cel de pe corp, denotă, putere, forţă, virilitate. Cel văduvit de păr, se credea că devine vulnerabil. În plus, mai bine zis, în minus, preşedintele are ochii nelalocul lor, are şi urechile mici – aşa l-a caracterizat fostul ministru, Tănăsescu. Dar “am altceva mare”, s-a-nfoiat Băsescu.

În campania la preşedinţie de anul trecut, cei doi rivali, N & B, s-au încleştat online de la brâu în jos. Şi astăzi site-urile celor doi, www.adriannastase.ro şi www.basescu.ro, mai poartă încă urmele acelei bătălii anatomice. Acea confruntare între cofrajele cu ouă ale lui Năstase şi ardeii roşii şi iuţi ai lui Băsescu.

Să ne amintim că liderii PSD-ului au avut mereu obsesia ouşoarelor. Ilie Sârbu, fostul ministru al agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, s-a auto-semi-castrat, la trecerea dintre ani. În aceste condiţii, roadele pământului, codrii, brazii, câmpurile de mătase au suferit de un management cu unul singur, redus. Pe vremuri, regele era detronat pentru că impotenţa lui atrăgea după sine blestemul impotenţei întregii comunităţi. În sfârşit, trebuie remarcat faptul că domnul Băsescu are în continuare o înclinaţie dostoievskiană spre autoflagelare întru purificarea brand-ului. Adică, nu poţi să nu alături ardeiul cel roşu de fraza de pe site-ul candidatului DA: “Ai câştigat dreptul de a fi alături de Geoană pentru a i-o trage lui Băsescu”.
(…)

(Radu Meiroşu, Brand cu (diz)abilităţi, 2005, Liternet)

Crin Antonescu în week-end, la Piatra Neamţ:

“Am vazut acum cateva zile ca viteazul nostru domn Mircea Geoana se plimba liber prin curte, ii dadusera drumul la joaca Hrebenciuc si Vanghelie si, umbland prin curte voios, a sarit pe gard si l-a luat gura pe dinainte. A inceput sa strige la Traian Basescu, a inceput sa latre la cainele cel mare si a spus ca vrea o confruntare in orice oras universitar al tarii, de exemplu la Cluj.

Spre ghinionul lui, cainele cel mare trecea pe ulita si l-a auzit si a latrat scurt: La Cluj, vino maine! A iesit gospodarul Viorel Hrebenciuc si a luat iepurasul de urechi si i-a zis: Treci in casa ca te mananca! si a plecat la Macin si i-a transmis lui Basescu ca a glumit, ca nu acum, ca alta data”.

Băsescu în week-end, la Sibiu:

“Trebuie sa recunoastem ca este ca intr-o furtuna. Aceasta nava uriasa care se numeste Romania trece prin furtuna. O nava uriasa care are un echipaj de 22 de milioane de oameni. Ce va asigur este ca fie ea, furtuna, la carma navei este un om cu mana sigura” (Traian Băsescu, citat de agentia Newsin).

“La fiecare rasarit de soare, se ridica tricolorul la catarg. Seara, tricolorul se coboara. Dar tricolorul il ia fiecare marinar si il pune in suflet si acolo se odihneste.”

“Romania din 2009 nu mai este Romania lui Nastase si Iliescu din 2004. Am fost presedintele care a avut mai mult curaj decat Ion Iliescu si Emil Constantinescu la un loc. Ion Iliescu nu a luptat cu sistemul comunist dupa 1990, iar Emil Constantinescu nu a invins sistemul ticalosit.(…) Nu am terminat tot ce era de facut. In primul rand, sunt intr-o confruntare cu sistemul ticalosit. Spre deosebire de Emil Constantinescu, eu nu spun ca m-a infrant sistemul. Dimpotriva, eu sunt gata sa continui lupta cu sistemul ticalosit, pentru ca el nu m-a infrant si trebuie sa recunosc ca nici eu nu am reusit sa-l infrang in primul mandat.”

Manifestul candidatului Crin Antonescu – Cum construim România bunului-simţ – sună atât de nobil şi idealist,
de pare desprins din societatea perfectă a lui Thomas Morus:

1. BUN-SIMT INSEAMNA SA NU ITI UITI PARINTII
2. SPUNETI NU VIOLENTEI
3. NU INCHIDETI OCHII LA FURTURI
4. REFUZATI MINCIUNA
5. NU INSTIGATI LA URA SI LA INTOLERANTA
6. NU VA MAI GRABITI SA VA IMBOGATITI PESTE NOAPTE
7. HAIDETI SA NE REZOLVAM PROBLEMELE CU TRECUTUL
8. MODELUL CORECT
9. VORBITI UNII CU CEILALTI
10. AJUTATI-I PE CEI DIN JURUL VOSTRU

Ce mai spune Crin Antonescu pe romaniabunuluisimt.ro e de-a dreptul hilar:
MIZA MEA, IN ACEASTA CAMPANIE, ESTE RETREZIREA ROMANIEI LA VIATA

Orice român normal ar putea crede că Crin îşi bate joc de noi când vine cu asemenea idei şi crezuri.

Omul e nesimţit de-a dreptul: EU VOI PROPUNE O ROMANIE CARE SA LUPTE. O Romanie care sa riposteze in fata nesimtirii. A inselaciunii si a tupeului.

Mişelesc verb, a propune, a folosit Crin! Vreau să-l anunţ pe Crin că şi eu propun asta. Şi ce se întâmplă, Crin, dacă propui tu şi mai propun şi eu pe deasupra?

Eu cred că Crin trăieşte în afara României. De fapt trăieşte niciunde, de unde ne mai şi înjură.

Antonescu: “România bunului-simţ”
Băsescu: “Băsescu pentru România”
Geoană: “Învingem împreună”
Oprescu: ”Hai, România”

România bunului simţ a lui Crin Antonescu este opusă României lui Băsescu şi alde lui. Gherţoilor, mitocanilor, prost crescuţilor, mârlanilor. De care ne-am săturat.
sau
Uitaţi-vă, ce băiat finuţ sunt, în comparaţie cu ciobanii ăştia.

Băsescu pentru România. Noi toţi suntem pentru România. Deci noi suntem pentru Băsescu.
sau
Băsescu e pentru România, nu împotriva ei, pentru ţară, oamenii ei, pentru noi toţi.
sau
Băsescu, nu altcineva, numai el e pentru România.

Geoană ne asigură că nu vom pierde, vom câştiga, cu condiţia să luptăm împreună. Aşadar, avem un duşman comun, pe Băsescu şi alde lui, pe care numai împreună îl putem doborî. Nu vă fie frică…

Hai, România! sau Haide, România, urneşte-te. Dezmorţeşte-te, România!
sau
Suntem spectatori şi strigăm: Hai, România! Meciul e pe teren, noi în tribune. Oprescu ţine cu România în meciul ăsta. Pare că strigă din tribune.

George Kennan s-a făcut remarcat în 1946, când administraţia Truman a vrut neapărat şi urgent să înţeleagă motivele ostilităţii sovietice faţă de Occident. Fiind cel mai important diplomat al ambasadei americane din Moscova, Kennan a oferit răspunsuri elocvente şi convingător argumentate. Beligeranţa sovietică izvora dintr-un amestec de ideologie marxistă şi luptă pentru putere de modă veche, afirma el. După care a propus ca Washington-ul să adopte o politică prin care nu confrunta direct Moscova, ci îi dejuca planurile, opunându-se comuniştilor oriunde aceştia tindeau să-şi extindă influenţa dincolo de graniţele proprii. Kennan a prezis că, pe termen lung, această zădărnicie a expansiunii comuniste avea să conducă la slăbirea şi apoi prăbuşirea sistemului sovietic.
(…)
Kennan credea că Uniunea Sovietică, oricât de respingătoare ar fi fost ea, reprezenta o ameninţare militară minoră faţă de Occident şi a propus ca Statele Unite să se bazeze mai ales pe mijloace economice şi politice pentru a se împotrivi expansiunii comuniste. Alţi demnitari, printre acre un loc de seamă îl ocupă Paul Nitze, care i-a urmat lui Kennan în postul de şef al Corpului de Planificare Politică, vedeau situaţia cu totul altfel, mai ales după izbucnirea războiului din Coreea, în 1950. Kennan a privit cu regret în timp ce Statele Unite a investit ulterior resurse uriaşe în armament şi baze militare.

(Prieteni, nu aliaţi, articol în Book Review, ediţia 14 septembrie 2009)