Mai traiesc?

Pana cand, intr-o progresie lenta (…) se ajunge la totala si absoluta imbecilitate in care nimeni nu-si mai aduce aminte de nimic, nici macar de lucrurile elementare, cum ar fi de exemplu sa simti ca esti diferit de o piatra sau de un meteorit. Acesta ar fi stadiul de beatitudine.
Cineva a spus ca e o stare foarte asemanatoare cu a plumbului.

(Ermanno Cavazzoni, Calendarul imbecililor, Editura Humanitas)

Îndosariat la:Literatură, Vorbe celebre , Calendarul imbecililor, citate, Ermanno Cavazzoni

Stângăcii în Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm

Cartea e un fantasy pentru tineri, scrisă de Sînziana Popescu, a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, secţiunea de literatură pentru copii şi tineret 2009.

Cine vrea o poate citi în foileton, săptămânal, în Book Review, ediţia românească.

Mi-am aruncat şi eu un ochi pe scriitura dnei Sînziana Popescu, autor prolific de cărţi pentru copii, şi mi s-a părut că textul e stângaci pe alocuri.

Sunt destul de precaut când spun asta, pentru că romanul a fost distins cu ditamai premiul

Iată:

“Lui Vlad i se păru că timpul s-a oprit în loc preţ de câteva clipe. Nu mai auzea şi nu mai vedea nimic în jur. Privea doar feţele luminoase ale părinţilor lui (…), ]n timp ce draperiile imaculate, ce acopereau ferestrele din spatele lor, îi mângâiau, umflându-se în bătaia vântului. Păreau să fi uitat complet de existenţa lui. Erau atât de fericiţi (…), atât de desprinşi de toate cele aflate în jur, şi mai cu seamă de restul lumii, încât Vlad nu îndrăzni să mai facă niciun pas în faţă. Se simţea exact aţa cum ar trebui să se simtă a cincea roată la căruţă“.

Am evidenţiat ceea ce mie unuia îmi sună a nu fi chiar o scriitură de premiat…

Iacă şi CARTEA, la Editura Mediamorphosis…

Îndosariat la:Literatură , calatoria lui vlad, celălalt tărâm, Sînziana Popescu

Ce naiba, Dan?!

Înfricoşător la romanul The Lost Symbol (Simbolul pierdut) este că Brown – care n-a tresărit când Vaticanul a condamnat Codul lui Da Vinci şi a boicotat filmarea lungmetrajului Îngeri şi Demoni la Roma – a fost fermecat de cealaltă veche sectă puternică şi secretoasă, masonii.
Cartea lui este mai degrabă o încercare disperată de a intra în graţiile acestora decât o tentativă de a interpreta bizarele rituri şi simboluri masonice care iluminează – ca în Illuminati! – felul în care acest club privat de elită pentru bărbaţi a fost implicat în modelarea capitalei americane şi a civilizaţiei occidentale încă de pe vremea când George Washington a pus piatra de temelie a Capitoliului într-un ritual masonic.
(…)

Îndosariat la:Literatură , codul lui da vinci, dan brown, George Washington, ingeri si demoni, lost symbol, masonerie, ritual masonic, simbolul pierdut

Boala după minte şi suflet

Cei mai mulţi dintre noi suntem obligaţi să ducem o viaţă de duplicitate constantă, sistematică. Sănătatea este bineînţeles afectată dacă zi de zi spunem una şi simţim alta, dacă ne umilim în faţa a ceea ce ne repugnă şi ne bucurăm de ceea ce nu ne aduce nimic decât nefericire.

Sistemul nostru nervos nu este o ficţiune, este o parte din organismul nostru, iar sufletul există material şi se află în interiorul nostru, ca dinţii. Nu ne putem permite să-l călcăm în picioare fără să fim pedepsiţi.

(Doctor Jivago, Boris Pasternak, Editura Elit Comentator)

Îndosariat la:Cugetari, Literatură , boala spirit, boala suflet, citate jivago, citate pasternak, sanatate suflet

Bukowski: “Bea, scrie, fute”

“Am avut stări nasoale. Depresie, momente în care mă gândeam la sinucidere. Dar nu m-am simţit niciodată singur. N-am simţit niciodată că, dacă cineva ar intra în camera mea, ar alunga ceea ce mă bântuia…”

Când un tânăr l-a întrebat ce să facă în viaţă, i-a răspuns folosind imperativele celor 3 verbe care i-au caracterizat existenţa/opera: Bea, scrie, fute.

Din: Esquire, iulie-august 2009

Îndosariat la:Literatură , citate Bukowski

Literatură vs. Realitate

Inconvenientul literaturii (…) constă în caracterul ei prea logic. Realitatea nu-l are niciodată (…) Literatura are unitate, are stil. Lucrurile întâmplate aievea nu au aşa ceva. Luată ca atare, existenţa reprezintă întotdeauna o înşiruire de lucruri blestemate  (…)

Poate părea ciudat, dar cele mai apropiate de realitate sînt întotdeauna operele literare considerate a fi cel mai puţin adevărate.

(Geniul şi zeiţa, Aldous Huxley, Editura Dacia)

Îndosariat la:Cugetari, Literatură , citate Aldous Huxley, citate literatura, cugetari Aldous Huxley, cugetari literatura, geniul si zeita

Omul fără divertisment

Plăcerea de-a povesti anecdote poate face să cadă un oraş (…) – o specie de animal care să se îndepărteze de divertisment şi de plăcere va avea mari avantaje biologice faţă de fiinţele omeneşti (…)
înainta aşadar (…) cu pasul sigur, îndreptându-se spre absoluta inutilitate, spre absolutul timp pierdut, un timp al excitaţiei, da, al excitaţiei pure, al divertismentului şi deci al eficienţei negative, în fond: timp al neumanităţii, timp în care nu se construieşte.

(Iersulalim, Goncalo M. Tavares, Editura Humanitas)

Îndosariat la:Cugetari, Literatură , citate divertisment, citate tavares, Iersulalim Tavares

Nebun de Dumnezeu

(…) un om care nu-l caută pe Dumnezeu e nebun. Iar un nebun trebuie tratat.

(Ierusalim, Goncalo M. Tavares, Editura Humanitas)

Îndosariat la:Cugetari, Literatură , citate Dumnezeu, citate nebun, citate om, Goncalo Tavares citate

Sărăcia şi disperarea

Sărăcia nu-i un viciu, prietene, că e însă praf de puşcă, asta se ştie!

Din disperare se naşte o nouă perspectivă.

(Dostoievski)

Îndosariat la:Cugetari, Literatură, Vorbe celebre , citate disperare, citate dostoievski, citate saracie

Despre cărţi, citit, scris

Cătălin Tolontan spune pe paginademedia.ro ca trăim vremuri istorice: “Până la finalul anului 2010, în România, vor fi distribuite şi cumpărate, aproximativ 60 de milioane de cărţi. Este cel mai amplu demers de reculturalizare de care beneficiază poporul român. Niciodată în istoria României nu s-a făcut un asemenea demers”.

Prin urmare, Catalin Tolontan măsoară reculturalizarea strict prin indicatori cantitativi. E ca si cum Banca Nationala ar tipari bani cu nemiluita si i-ar arunca pe piata, ceea ce ne-ar imbogati.

E-adevarat ca ai nevoie de forma, dar unii se pot intreba daca exista fondul?

E periculos sa măsori reculturarizarea prin numarul de cărţi vândute.

Mai degrabă e o repopulare, o plantare. Dar degeaba plantezi, dacă solul nu-i bun.

————————

Îndosariat la:(No) Comment, Literatură, Media , interviu tolontan, paginademedia, terorista