CTP nu ştie cum se scrie

În editorialul Las’ că ştie ea de ce, domnul Tudor Popescu se lasă prea “traversat de sentimente vizavi de Elenea Udrea” şi uită de limba română. Mai exact, domnul Tudor Popescu face 4 greşeli de abreviere a termenilor de politeţe doamna şi domnul.

Jurnalistul prescurtează astfel:  d-nei Ridzi;  d-nei ministru; d-na Udrea;  d-lui Dan Voiculescu

Domnul Tudor Popescu cade în plasa introducerii inutile a cratimei în abrevierea termenilor de politeţe de mai sus. Abrevierea în acest caz e mai simplă: dna, dlui, dnei etc.

De ce nu se pune cratimă şi de ce nu punem punct după abrevierea termenilor de mai sus, aici şi aici.

Îndosariat la:(No) Comment, Limba romana, Media , editorial ctp udrea, greseli abreviere, greseli limba romana media

GRESELI DE PUNCTUATIE IN FOLOSIREA LUI ETC.

etc. (etcetera) – prescurtare provenită din expresia din limba latină, „et caetera” = „şi celelalte”, „si altii”, „si altele” în limba română

EXEMPLE
Avem o gramada de televiziuni romanesti: Pro TV, Antena 1, Euforia, Realitatea TV, etc (GRESIT)
Avem o gramada de televiziuni romanesti: Pro TV, Antena 1, Euforia, Realitatea TV etc. (CORECT)

DE CE NU SE PUNE VIRGULA ÎNAINTE DE ETC.?

Îndosariat la:Limba romana , greseli frecvente ortografie si punctuatie, greseli limba romana, virgula etc.

Esenţialul despre pamflet

Pamfletul e intre termenii literari suficient de cunoscuti, chiar daca nu dintre cei mai uzuali; iar semnificatia lui n-ar pune probleme deosebite pentru o corecta utilizare cotidiana, in sensul general de scriere satirica prin care sint dezaprobate fapte, oameni, atitudini socotite negative. In lucrarile de teoria literaturii, in dictionarele de terminologie literara, termenul insusi capata determinari mai precise, prin situare temporala si explicatii etimologice. Cuvintul pamflet a intrat in limba romana in secolul al XIX-lea, pe filiera franceza (cf. Pamphlet), desi el s-a format in engleza, unde aceeasi forma s-a datorat alterarii numelui propriu din titlul unei comedii latine: Pamphilus seu de Amore (Pamfilus sau despre Amor). Mai sugestiva este derivarea termenului din greaca (pan = tot, phlego = a arde), pentru ca sensurile originare se intersecteaza, in parte, cu sfera notionala actuala. Definitia riguroasa a termenului descrie pamfletul ca o specie literara satirica, in versuri sau in proza, menita sa blameze persoane, idei, opere, intimplari reprobabile, intr-un mod direct si, deseori, violent; procedeele caracteristice pamfletului sint imprecatia, hiperbola, ironia, caricatura etc., prin intermediul carora se urmareste ridiculizarea, suprimarea prin discurs a obiectivului ales. Expresia nemijlocita, patetica, implicata situeaza pamfletul in subordinea liricului. Primele aparitii corespunzatoare unei asemenea structuri formale dateaza de dupa 1500, in scrieri anonime de protest politic si religios. In Frantta secolului al XVIII-lea, pamfletul isi cistiga o notorietate recunoscuta, deopotriva in literatura si in dezbaterile filozofice. Dupa 1800 si pina azi, jurnalisti si scriitori dintre cei mai diversi au impus pamfletul in functie de propria specificitate, dar si de conditiile istorice. Ion Heliade Radulescu, Arghezi, N.D. Cocea, Geo Bogza au dat stralucire pamfletului romanesc.

Îndosariat la:Limba romana, Literatură , Arghezi, defintie pamflet, Geo Bogza, Ion Heliade Radulescu, material pamflet, N.D. Cocea, pamflet etimologie, specie literara pamflet

STILUL

1. Stilul – mod de exprimare verbala sau scrisa; reprezinta insumarea trasaturilor caracteristice care particularizeaza modul de exprimare al unui individ, al unui grup social bine definit sau chiar al unui popor.

Se pot distinge:
- stilul propriu unui gen sau unei specii literare (stilul dramatic, epic, liric)
- stilul unui curent artistic (romantic, clasic, realist etc)
- stilul epocii
- stilul national

2. Stiluri functionale – sunt varietati ale limbii literare comune, diferentiate intre ele prin trasaturile lingvistice determinate de un anumit factor socio-cultural care conditioneaza comunicarea si prin functia pe care o au ca mijloace de comunicare in diverse domenii de activitate.

In limba romana au fost acceptate urmatoarele stiluri:

Îndosariat la:Cultura, Limba romana, Literatură , stilul beletristic, stilul juridic-administrativ, stilul jurnalistic, stilul stiintific si tehnic, stiluri limba romana

Deci şi totuşi

Conjuncţia coordonatoare conclusivă DECI nu se desparte nici ea prin virgulă:

a) atunci când este aşezată în interiorul propoziţiei. Exemple: România deci face un prim pas…; Să termin deci ce spuneam.

b) atunci când e despărţită prin punct de propoziţia anterioară cu care se coordonează. Exemple: Deci fierbeţi laptele şi menţineţi-l pe foc…; Deci părerea mea este că nu te poţi specializa…

———–

Îndosariat la:Limba romana , erori frecvente limba romana, erori semne de punctuatie, erori virgula, Limba romana

Dezacordul predicatului cu subiectul multiplu

(…)
a) Când subiectul (multiplu) se află înaintea predicatului, acordul formal al acestuia din urmă este la plural – Exemple: Talentul şi dorinţa de a se impune nu e suficient (corect: Talentul şi dorinţa de a se impune nu sunt suficiente); (…) Recoltarea, transportul şi folosirea ca materie primă era subvenţionată (corect: Recoltarea, transportul şi folosirea ca materie primă erau subvenţionate); Alegerea şi demiterea conducerii instituţiilor publice de interes local poate fi făcută uneori de Consiliul Local (corect: Alegerea şi demiterea conducerii… pot fi făcute…)

Îndosariat la:Limba romana , dezacord in romana, erori gramaticala in romana, erori gramaticale, greseli frecvente in romana, Limba romana

Ora sau orele?

La întrebarea cuiva “Cât e ceasul?”, firesc ar fi să răspunzi “E ora…” (nu “E orele…”), pentru că, fiind predicativ şi personal, verbul a fi e obligat să se acorde în număr cu substantivul ora, care îndeplineşte funcţia de subiect. Este foarte adevărat că, datorită atracţiei exercitate de numeralul ce indică (de la doi în sus) ora, substantivul apare la plural, iar în acest caz verbul trebuie să fie şi el la plural (“sunt orele două”, “sunt orele douăsprezece”, sunt orele douăzeci şi două” etc.), dar acest mod de construcţie nu mi se pare cel mai potrivit: “Cât e ora?”; “Sunt orele…”.
(…)

Îndosariat la:Limba romana , acord substantiv ora cu numeral cardinal, intre ora si, intre orele, Limba romana

Creatia la Arghezi si Barbu

TUDOR ARGHEZI
O nunta cosmica sta la originea creatiei universale si a celei poetice. Nunta inseamna iubire si fecunditate. Din iubire se iveste samanta; din iubire se intrupeaza cuvantul.

ION BARBU
Nunta, inteleasa ca patrundere in miracolul creatiei universale. Oul e simbol al misterului nuntii. In structura lui duala se reprezinta lumea de dinaintea nuntirii, “increatul”, dar si cea care va iesi la lumina. Banalul ou arata ca microscosmosul repeta mnacrocosmosul.

TUDOR ARGHEZI
Poezia aspira catre frumusetea neostentativa, virginala, de-nceput.
Poezia iubeste forma de gheata a laturilor corecte.

ION BARBU
Rostul cel mare al poeziei e “recastigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusete”.
Poezia de tip coral (l’hymne des coeurs spirituels) accede la functia originara a cantului.
Poezie si geometrie, ambele reprezinta o forma bine delimitata.

Îndosariat la:Limba romana, Poezie , Limba romana, nunta arghezi barbu, creatia arghezi barbu, macrocosmos microcosmos barbu arghezi, paralela arghezi barbu

Filosofie sau Filozofie?

cuvant adoptat dupa frantuzescul philosophie, inseamna “stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si de idei care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata (…)

“Din greaca moderna – precizeaza acelasi academician citat anterior [Alexandru Graur] – s-a raspandit pronuntarea cu “z”, ca in franceza sau in germana, care s-a generalizat, ceea ce a dus si la scrierea cu z, impusa de normele actuale”. In ultima vreme filozofii nostri au inceput sa scrie cu s, justificand abaterea de la norme prin faptul ca “filosof” e format in greceste din “philos” (iubitor) si “sophia” (intelepciune), iar daca scriem filozof, partea a doua este grecescul “zophos” (intuneric), ceea ce ar putea duce la o intelegere gresita, dar care “nu i-a deranjat pe francezi si pe germani si nu vad de ce ne-ar deranja pe noi” (Al. Graur).

(Ilie Stefan Radulescu, Vorbiti si scrieti corect, Editura Teora)

Îndosariat la:Limba romana , cum e corect filosofie sau filozofie, erori greseli ortografie, Limba romana, scrie incorecta substantive

De unde vine scaraoțchi

* nume popular dat căpeteniei dracilor; tartor

Etimologie: rusă iscariotski, după (Iuda) Iscarioteanul, unul dintre apostoli, care l-a vandut pe Iisus Hristos pentru 30 de arginți, potrivit Bibliei. Supranumele de Iscarioteanul semnifică “omul din Kerioth” (sau Carioth, Qeriyyoth), orașul de origine al lui Iuda, situat în sudul Iudeei, aproape de Hebro (…)

(Octavian Laiu-Despău, Dictionar de eponime, Editura Eurostampa)

Îndosariat la:Limba romana , eponime scaraotchi, etimologie scaraotchi, Iuda Iscarioteanul semnificatie, Limba romana, scaraotchi origini cuvant, sinonim tartor