Războiul rece şi apărarea antirachetă

La începutul anilor 50, campionul bombardierelor strategice în SUA era faimosul, agresivul şi dictatorialul general Curtis LeMay, şeful departamentului Strategic Air Command din cadrul Forţelor Aeriene (…) După război, el a creat o forţă militară ce a asigurat timp de ani de zile întâietatea Americii. Aceasta putea lansa bombe nucleare asupra unor ţinte strategice din Uniunea Sovietică, Europa de Est şi China, omorând, dacă era nevoie, până la 60 de milioane de oameni (conform unei estimări secrete din 1954).

După cum relevă Sheeha, problema cu LeMay era că, pe la mijlocul anilor 50, “nu mai era dispus să asculte nici o opinie contrară ideilor lui preconcepute”. El era convins că bombardierele lui pe care le lăuda ca fiind “cel mai bun vehicul” în “lupta contra puterii aeriene sovietice”, reprezentau elementul-cheie care va duce la câştigarea războiului rece. LeMay susţinea chiar că SUA n-ar mai trebui “să facă depozite de arme convenţionale” pentru că sunt “depăşite” şi ar trebui să recurgă doar la echipament nuclear (…)

Îndosariat la:Istorie , aparare antiracheta, Bernard Schriever, Curtis LeMay, Pentagon, rachete balistice intercontinentale, razboiul rece

Kennan şi politica americană de “îndiguire”

George Kennan s-a făcut remarcat în 1946, când administraţia Truman a vrut neapărat şi urgent să înţeleagă motivele ostilităţii sovietice faţă de Occident. Fiind cel mai important diplomat al ambasadei americane din Moscova, Kennan a oferit răspunsuri elocvente şi convingător argumentate. Beligeranţa sovietică izvora dintr-un amestec de ideologie marxistă şi luptă pentru putere de modă veche, afirma el. După care a propus ca Washington-ul să adopte o politică prin care nu confrunta direct Moscova, ci îi dejuca planurile, opunându-se comuniştilor oriunde aceştia tindeau să-şi extindă influenţa dincolo de graniţele proprii. Kennan a prezis că, pe termen lung, această zădărnicie a expansiunii comuniste avea să conducă la slăbirea şi apoi prăbuşirea sistemului sovietic.

Îndosariat la:Istorie, Politica , George Kennan, istorie america, Paul Nitze, politica americana, politica indiguire, razboiul rece

Imperiul Roman Barbar

(…) Tot Occidentul a devenit un mozaic de regate barbare: ostrogoţi în Italia, vandali în Africa, suevi în Galicia, vizigoţi în Spania şi la sud de Loara, burgunzi în Valea Ronului. În nordul Galiei, ultimii romani conduşi de Syagrius sunt cuceriţi de Clovis în 486; acesta îi striveşte pe alamani în Valea Rinului şi-i respinge pe vizigoţi în Spania. În sfârşit, în Spania s-au stabilit anglo-saxonii. Astefl, la începutul secolului al VI-lea n-a mai rămas nici un petec de pământ supus împăratului. Las prima vedere, catastrofa pare uriaşă (…) Privita ceva mai îndeaproape totuşi, pare mai puţin importantă.

Împăratul nu a dispărut din punct de vedere juridic. Nu a cedat nimic din suveranitatea sa. El continuă vechea ficţiune a confederaţilor (…)

Îndosariat la:Istorie , imperiul roman carol cel mare, regi barbari

Marea Imperiului Roman

Dintre toate particularităţile acestei admirabile realizări care a fost Imperiul Roman, caracterul său mediteranean este cel mai izbitor, fiind totdată esenţial. Deşi Imperiul este grec în Orient, latin în Occident, unitatea sa se extinde asupra ansamblului provinciilor tocmai datorită acestui element: marea. Mare nostrum, în sensul cel mai exact al expresiei, vehiculează idei, religii, mărfuri. Provinciile din nord, Belgia, Britania, Alemania, Rhetia, Noricum, Panonia nu sunt decât fortificaţiile sale cele mai îndepărtate împotriva barbariei. Viaţa se concentrează pe malul marelui lac (…)

Îndosariat la:Istorie , alemania, genseric, gotii, importanta mediteranei, mediterana imperiul roman, noricum, panonia, vandalii

Copii, în Franţa, acum 150 de ani

Ei erau puşi să depene urzeala de cum împlineau cinci sau şase ani. (…) Am văzut copii de patru ani şi jumătate care făceau acest lucru! (Villerme, Starea fizică a muncitorilor din manufacturile de lână, bumbac şi mătase, 1840)

Pentru a câştiga câţiva bani, un copil munceşte de la şase dimineaţa până la şapte seara în timpul verii; de la şapte dimineaţa până noaptea în timpul iernii, stând în picioare (…) – Emilie Michel, Analale carităţii, 1845

Îndosariat la:Istorie , drepturile copilului, drepturile omului, exploatarea copilului

Vârstele omenirii

Poeţii cântau mai ales în vremea lui Augustus, părintele Romei şi instauratorul Principatului, cele patru vârste şi mai ales vârsta de aur. Astfel poporul îşi manifesta dorinţa de a înlătura relele sociale şi a reveni la viaţa din vârsta de aur.
Astfel există în legende patru vârste ale omului: de aur, de argint, de bronz sau aramă şi de fier. Prima a fost cea de aur pe care poetul Ovidiu o descrie astfel în opera sa „Metamorphoses”: „Prima vârstă a fost cea de aur, aceea a primăverii veşnice. Ea era de la sine, fără vreo judecată şi fără vreo lege, respecta dreptatea şi încrederea. Teama de pedeapsă lipsea. Nu se citeau cuvinte ameninţătoare pe table de bronz, nici mulţimea nu pălea rugătoare în faţa judecătorului, ci oamenii se simţeau în siguranţă fără judecată. Oraşele încă nu erau încinse cu şanţuri adânci. Nu exista nici lungul bucium, nici încovoiatul corn de aramă, nici coifuri, nici săbii; fără îndatorirea armelor semiţiile trăiau în linişte, într-o odihnă plăcută. Pământul însuşi, slobod şi neatins de greblă sau de vreun fier de plug, producea totul de la sine… Pământul nemuncit dădea roade şi ogorul, fără ani de odihnă, unduia galben de spicele-i grele. Curgeau fluvii de lapte şi fluvii de nectar şi din stejarul verde picura galbenă mierea.” Tibul referindu-se la această primă vârstă exclama în „Libri Elegiarum”: „Cât de fericit era omul sub domnia lui Saturn!”

Îndosariat la:Istorie, Mitologie , cele 4 varste, lapte si miere, varsta de argint, varsta de aur, varsta de bronz, varsta de fier, vergiliu

Prietenii de campanie electorală

(16) Campania electorală se bazează pe două strategii: dobândirea sprijinului prietenilor şi dobândirea favorii poporului. Sprijinul prietenilor se obţine graţie favorurilor şi serviciilor făcute, graţie unei prietenii vechi, precum şi blândeţii, afabilităţii caracterului. În cazul campaniei electorale, noţiunea de prietenie trebuie însă înţeleasă într-un sens mai larg decât în viaţa cotidiană. Trebuie consideraţi prieteni toţi cei care îţi arată interes, te cultivă şi îţi vin şi acasă (…)

Îndosariat la:Istorie, Politica , alegeri antichitate, manual campanie electorala, strategii campanie electorala

Structuri politice în Roma antică

(…) în configuraţia politică a Republicii romane nu existau partide constituite, cu programe politice bine definite: concurenţa politică avea loc între facţiunile aşa-numiţilor optimates şi populares. Primii reprezentau, grosso modo, interesele aristocraţilor (nobiles, patricii) şi ale clasei medii a cavalerilor (ordo equester), cu mare pondere financiară, ami ales în cazul tagmei publicanilor, care erau arendaşi şi antreprenori în însărcinarea statului. Popularii reprezentau diferite straturi ale plebei urbane, inclusiv proletarii.

Îndosariat la:Istorie, Politica

Eminescu – profetul

(…) Ceea ce dorea pentru toate neamurile asuprite, Eminescu o dorea şi pentru neamul nostru. În 1871, cu sufletul cutremurat de suferinţele provinciilor locuite de Români, Eminescu înalţă un entuziast imn prin care cheamă pe toţi fraţii la lupta pentru libertate. În aceeaşi poezie el îndeamnă la ridicarea armelor pentru salvarea Basarabiei ce ne cere ajutorul, se adresează Transilvaniei datoare să-şi trimită fiii ei, „şoimii munţilor Carpaţi”, arată Bucovinei starea-i de plâns ca roabă la străini şi cu pământul sfânt pângărit şi-i spune că datoria porunceşte pornirea la luptă. Românii de pe Criş şi Mureş, cei din Maramureş – toţi trebuie să se ridice.
În viziunea luptei de eliberare Eminescu îi vede înfrăţiţi pe toţi Românii. El a întrezărit clipa în care Românii de pretutindeni vor sângera pe câmpurile Europei înfrăţindu-se în moarte, pentru ca pe temeiul sacrificiului urmaşii să se înfrăţească în viaţă.
Durerea Transilvaniei îi smulge lui Eminescu cele mai emoţionante pagini din Geniu pustiu. Maria, fiica martiră a preotului sugrumat şi batjocorit de Unguri, e pentru Eminescu simbolul naţiunii noastre care nu mai avea nădejde decât în bunătatea şi tăria divină.

Îndosariat la:Cultura, Istorie, Literatură, Politica , dumitru murarasu, eminescu basarabia, eminescu bucovina, eminescu dragostea de neam, eminescu provinciile istorice, muresanu eminescu, nationalismul lui eminescu, romanism

Omul în mitologia greco-romană

Apariţia omului a fost legată de voinţa şi acţiunea Titanului Prometeu, care în limba greacă înseamnă „providenţa zeilor” (pronianteu) de unde avem şi denumirea de pronie divină sau voinţă divină. Despre om se spune că este singura fiinţă gânditoare care are cunoştinţă despre zei („Despre natura zeilor” – Cicero).
(…) De asemenea, omul a beneficiat din partea zeilor nu numai de minte dar şi de un trup asemănător zeilor chiar dacă este muritor. Şi doar omul este fiinţa care se gândeşte la cer şi la providenţa divină.
Sallustius spunea, în opera sa „De bello Catilina”, că zeii i-au dat omului suflet şi corp. Că sufletul trebuie să poruncească, iar corpul să se supună. Că sufletul este nemuritor pe când trupul moare.
Dar cum a venit pe lume omul şi cine l-a făcut?

Îndosariat la:Istorie, Mitologie , aparitia omului, Cicero, cultul vestalelor, despre natura zeilor, mitologie greco-romana, mitul lui prometeu, mituri, zeita intelepciunii, zeita Minerva