Orice om ar trebuie să aibă ceva pe care să-l poată modela după chipul său, la fel cum el este modelat după Cel de Sus. Dar, pentru că nu e Dumnezeu, ci doar creaţia Lui, tot ce creează omul are limite; şi tot ce are omul trebuie să fie limitat, strict, mărunt.

Când spun Capitalism, mă refer de regulă la acea realitate economică în care există o clasă de capitalişti (…) relativ mică în mâna cărora este concentrat atât de mult capital, încât e nevoie de enorm de mulţi cetăţeni care să-i servească pe aceşti capitalişti pentru un salariu.

Adevărul că ceea ce numim Capitalism ar trebui numit Proletarianism. Ideea e următoarea, nu câţiva oameni posadă capital, ci majoritatea oamenilor au un salariu pentru că nu au capital.

Şi capitalismul, şi comunismul au la bază aceeaşi idee: concentrarea avuţiei, ceea ce distruge proprietatea privată.

Prea mult capitalism nu înseamnă prea mulţi capitalişti, ci prea puţini capitalişti.

Gilbert Keith Chesterton (1874–1936), scriitor

După “Revoluţia roz” a preşedintelui Mihail Saakasvili, Georgia a început implementarea unor reforme profunde, pe toate planurile.

Comerţ internaţional. Oficialii georgieni au decis eliminarea unilaterală a barierelor tarifare şi netarifare, considerând că beneficiile integrării depline în circuitul comerţului internaţional depăşesc beneficiile protecţiei interne interne (…)

Sănătate. (…) principala schimbare în sistemul georgian de sănătate este faptul că se finanţează pacienţii şi nu spitalele. Orice persoană aflată sub limita de sărăcie beneficiază de asistenţă medicală gratuită.

Fiscalitate. Georgia se numără printre ţările cu cele mai scăzute impuneri fiscale din Europa, trecând de la 21 de impozite în 2004, la doar 6 în 2009 (…) Pentru a asigura stabilitatea politicii fiscale, adoptarea de noi impozite nu poate fi decisă decât prin referendum.

Vize. Georgia a eliminat unilateral vizele de intrare în ţară pentru 122 de state (…) “Toate ţările care au un venit pe cap de locuitor de 10 ori mai mare decât al nostru sunt ţări ai căror cetăţeni ni-i dorim ca vizitatori”.

Educaţie. Statul georgian sprijină studiile tinerilor cu potenţial la universităţi de calitate din întreaga lume (…) “Nu credem în forţarea întoarcerii tinerilor în ţară, ei se întorc din proprie iniţiativă atunci când văd că lucrurile se mişcă rapid aici şi că au posibilităţi de a avansa” (…). “Vrem ca tinerii noştri să aibă acces la cel mai bun sistem de educaţie”.

Justiţie. Independenţa justiţiei este asigurată prin faptul că venitul judecătorilor depinde de numărul de cauze judecate (…)

(“Toate drumurile duc la Tbilisi”, articol din numărul 15 al revistei Forbes România)

Vara trecută (…) l-am întrebat pe Obama despre beneficiile şi limitele liberalismului economic şi în acest context l-a menţionat pe Smith. “Adam Smith nu a scris doar despre mâna invizibilă, ci şi despre simţul moral – această ecologie umană – care îi permite unei pieţe să funcţioneze: sentimentul că dacă îmi duc mărfurile în piaţă, cineva nu mă va lovi în cap; sentimentul că dacă fac comerţ cu cineva suficient de des, ştiu că nu mă va fura la cântar”, a răspuns Obama. “Cele mai multe acorduri dintre noi nu le încheiem în faţa notarului. Ele au legătură cu politica şi cultura noastră, iar când acestea se erodează, şi creşterea economică este inhibată”.

Se poate argumenta că, în ciuda discuţiilor de la talk-show-uri despre aşa-zisul socialism al lui Obama, agenda lui poartă, de fapt, amprenta lui Smith. Diversele încercări ale administraţiei de a reduce inegalitatea sunt menite, în esenţă, să-i facă pe americani să creadă că sistemul economic este unul corect, că nu sunt furaţi la cântar. În combaterea crizei financiare, Obama a ignorat apelurile stângii de a naţionaliza băncile, care au rămas întreprinderi private, deşi beneficiază de fonduri publice (…)

(Extras din Teorie si moralitate in noua economie, articol aparut in Book Review, supliment Romania libera, nr. 66, 24 august 09)

500 – Numarul procedurilor interne de lucru incluse in manualul companiei, carora orice angajat IKEA trebuie sa se conformeze

cca. 1,3 mil.- – Numarul anual de clienti al magazinului IKEA Romania, deschis in martie 2007

13–14 mil. – Numarul produselor vandute intr-un an de IKEA Romania; dintre acestea, peste 135.000 apartin gamei de obiecte de bucatarie IKEA 365

2,5 mil. euro – Bugetul anual de marketing al companiei; Cornel Oprisan spune ca IKEA a decis ca, in ciuda crizei, sa pastreze acelasi buget ca anul trecut

3,9 mil. euro – Profitul din 2008 – la o cifra de afaceri de 104 mil. € –, a fost mai mic decat cel obtinut in cele noua luni de functionare din 2007 (4,6 mil. €)

1000 – Numarul aproximativ de CV-uri pe care IKEA Romania l-a primit in ultimele patru luni, egal cu cel inregistrat in intregul an 2008

284 – Numarul de obiective de business pe care ikea Romania si le-a fixat in urma cu o luna. “Par multe, dar de fapt e unul mare, defalcat”, spune Cornel Oprisan

(Articol în Money Express)

Teoreticianul economic indispensabil al momentului este, cu siguranta, John Maynard Keynes. Reteta lui pentru situatii de criza financiara – actiuni agresive ale guvernului si, prin definitie, mari deficite bugetare – a fost abordarea pe care a avut-o Washingtonul de la prabusirea bancii Lheman Brothers in septembrie anul trecut (…) Istoria pare sa-l fi razbunat pe Keynes. Si sa fi condamnat filozofia laissez-faire care ne-a guvernat in ultimele 3 decenii.

Economistul indispensabil al acesteti filozofii este, fireste, Adam Smith (…) “Smith avea o gandire a  nuantelor. Nu era un aparator atat de infocat al liberalismului fara control” (…) scrie Alan B. Kreuger, profesor de economie la Princeton (…) El “admitea ca rationamentul uman nu este infailibil”.

Smith era, intr-adevar, un sustinator al libertatii individuale si se temea ca guvernele pot strica mersul economiei. Dar tot el a scris ca obiectivul angajatorilor, “oricand si oriunde” este sa tina salariile la un nivel cat mai scazut (…)

Ideile lui Keynes sunt, cu certitudine, importante in eforturile administratiei Obama de a pune capat crizei economice. Dar ideile lui Smith nu sunt nici ele excluse. Mai mult, Smith se dovedeste a fi un ghid util pentru modalitatile alese de Obama pentru a revigora economia americana (…)

Dincolo de criza imediata, marea provocare economica a acestei perioade este aceea de a identifica o modalitate prin care tara se poate bucura de beneficiile sistemului economic liberal al lui Smith, ocolind insa dezavantajele sale. Cativa zeci de ani dupa cel de al doilea razboi mondial, adeptii lui Keynes care au descins la Washington au crezut ca au rezolvat aceasta problema. Cu o combinatie potrivita de cheltuieli publice, reglementare financiara si nivel al dobanzilor, credeau ei, ciclul economic poate fi imablanzit, iar somajul apropape eliminat. “A fost o aroganta”, scrie Paul Krugman, laureat al premiului Nobel (…) in volumul The Return of Depression Economics and the Crisis of 2008.  Tehnocratii au supraestimat numarul de locuri de munca pe care le-ar putea crea fara a creste inflatia si tocmai inflatia au crescut-o (…)

In The Cost of Capitalism, Robert J. Barbera, un economist cu experienta pe Wall Street, noteaza ca Greenspan si altii au confundat faptul ca cel mai bun sistem economic este capitalismul de piata cu ideea pervertita ca acesta ar fi un sistem perfect. Barbera pledeaza in schimb pentru o sinteza luminata.  O asemenea sinteza – care ia  in considerare teoria lui Smith in spiritul si litera ei, nu distorsionarile ei ulterioare  – se afla in centrul aproape oricarei perspective serioase asupra economiei americane post-criza. Pentru Barbera, ea presupune ca Federal Reserve sa admita ca perioadele de crestere excesiva a preturilor urmate de o prabusire brusca sunt regula si ca e treaba sa sa le previna (…)

(Extras din Teorie si moralitate in noua economie, articol aparut in Book Review, supliment Romania libera, nr. 66, 24 august 09)

Activele necesare unei firme pentru a funcţiona se numesc active fixe. Acestea sunt obiecte concrete, cu durată de viaţă de peste 12 luni (altfel ar fi inregistrate la costuri în contul de profit şi pierderi). Cheltuielile cu activele fixe sunt numite cheltuieli de capital şi arată cât se investeşte în firmă pentru a se continua ciclul de exploatare.

Activele fixe sunt de obicei terenurile, clădirile, utilajele, aparatura, computerele, instalaţiile şi vehiculele.  Firmele de producţie au in general active fixe substanţiale, fiind capital-intensive. Cele din domeniul serviciilor au puţine active fixe şi nu sunt capital-intensive.

Activele fixe sunt înregistrate la valoarea netă contabilă: costul minus amortizarea. Aceasta din urmă reduce costul activului respectiv (minus orice valoare reziduală anticipată, adesea considerată zero) pe parcursul duratei sale de viaţă utilă. Spre exemplu, un computer costă 900 Eur, are o viaţă utilă de 3 ani şi va fi amortizat cu 300 Eur pe an. Valoarea sa va fi 600 Eur după 1 an, 300 Eur după 2 ani şi 0 Eur după 3 ani. Amortizarea repartizează de fapt costul unui activ fix pe durata sa de viaţă; nu-i conferă activului respectiv o valoare de mâna a doua şi nici nu asigură un fond de înlocuire.

Pasivele sunt datorii ce vor fi plătite în viitor ca urmare a unor evenimente deja întâmplate. Pot fi curente (scadente în următoarele 12 luni) sau pe termen lung.

Nu este de dorit ca pasivele curente (sumele pe care firma le datorează să fie mai mari decât activele curente (ce urmează să primească), acest lucru ducând la insolvabilitate.

(Cum să înţelegem contabilitatea, Stephen Brookson, Editura RAO)

Balanta comerciala – Operatiunile de comert exterior (international) sunt reflectate in balanta comerciala; ea cuprinde valoarea totala si pe grupe de marfuri (agroalimentare, materii prime, combustibili, produse chimice, masini etc.) a exportului si, respectiv, a importului. Aceasta poate fi echilibrata cand exportul si importul sunt egale, excedentara, cand exportul depaseste importul si deficitara, in situatia inversa.

Balanta de plati – Reprezinta un tablou statistico-economic in care se inscriu si prin care se compara totalitatea platilor si incasarilor efectuate de o tara, rezultate din relatiile sale cu alte tari, pe o perioada determinata (an, semestru, trimestru). Ea poate fi (ca si balanta comerciala) echilibrata, excedentara (activa) sau deficitara (pasiva).

(Memorator de economie pentru liceu, prof. Savel Mihailescu, Editura Booklet)

Veniturile la buget au scazut cu 5,5%.
S-a triplat numarul societatilor comerciale care au fost radiate fata de aceeasi perioada a anului trecut.
34.000 de bugetari vor alege sa plece din sistem in acest an, estimeaza Ministerul Finantelor.
Numarul autorizatiilor pentru construirea de locuinte a fost mai mic cu peste 10% in primele trei luni ale anului, fata de perioada similara din 2008.
Google a devenit primul brand din lume care valorează 100 de miliarde de dolari.

Mai mult: Hotnews.ro

Din Money Express:

O noua linie de demarcatie este trasa de-a lungul Europei Centrale cu repercusiuni economice deja dureroase care ar putea deveni potential dezastruoase. Aceasta linie nu separa ideologii, ci tari care folosesc euro de cele care au alta moneda de schimb. Doar doua dintre cele zece noi trai membre din Europa de Est – Slovacia si Slovenia – fac parte din zona euro (…) Celelalte opt tari cauta cu disperare ajutor, in vreme ce companiile si economiile lor sunt afectate de fluctuatiile de moneda si scaderi.

Poate ca e exagerat sa spunem ca 181 de ani de traditie au fost vanduti pentru 1 lira sterlina. E limpede insa ca trecerea ziarului londonez Evening Standard in proprietatea unui fost agent KGB [Alexandr Lebedev] marcheaza un nou hotar in istoria presei englezesti.

(…) cotidianul Aripaev din Estonia semnaleaza o premiera in industria imobiliara din Europa. Urmas Suik, fostul proprietar al dezvoltatorului Vivikoop, ofera un intreg etaj intr-o cladire de birouri pentru o chirie zero (…) Desi Vivikoop nu face nici un profit din afacere, dezvoltatorul reduce cel putin costurile de intretinere, singura plata a viitorilor chiriasi (…)

Si daca o criza ca asta ne aduce ceva bun in viata? Daca ne scoate din logica banului?

…………………………………………….

Ciprian Siulea in revistacultura.ro:

Mi se pare ca efectele de (de)legitimare ale crizei nu vor fi atat in termeni de stanga-dreapta, cat in termenii relatiilor dintre tari. Programul lui Obama nu reprezinta mai mult decat balansul normal dintre guvernarile republicane si democrate, nu e mai „de stanga” decat cel al lui Bill Clinton. Am senzatia ca criza nu a schimbat nimic important in politica americana si in optiunile oamenilor, cum nu a facut-o nici catastrofa din Irak. Cred ca nici nu se va intampla, decat daca criza va lua proportii apocaliptice (…)

O eventuala victorie clara a ideologiei de stanga asupra celei de dreapta cred ca poate veni doar daca se va dovedi ca, intr-adevar, economia de piata nu poate functiona decat in conditiile cresterii continue a consumului. Insa va fi nevoie de o verificare practica pentru asta, altfel meciul nu poate fi transat pur teoretic (…)

Deocamdata, cele mai de succes societati, in termenii a ceea ce ofera atat in interior cat si in exterior, par cele in care stanga si dreapta functioneaza impreuna: Europa occidentala si, intr-o anumita masura, foste colonii ajunse la acelasi nivel de dezvoltare, precum Canada sau Noua Zeelanda. Exemplul clasic sunt tarile scandinave, unde individualismul e orientat mai degraba spre interior, spre o puternica auto-limitare personala, decat spre exterior. Insa acest model nu are nici o putere de iradiere, tarile subdezvoltate, atat cele mici si relativ lipsite de identitate precum Romania, atat cele mari si cu identitate puternica precum China, preluand rapid modelul consumului (nu doar superficial, ci si la nivelul relatiilor sociale), care ofera implicit un sprijin solid dreptei (…)

Mărimea intensităţii unei plăceri descreşte progresiv până la saturare, dacă acea plăcere este satisfăcută în mod continuu şi neîntrerupt.