Cei mai mulţi dintre noi suntem obligaţi să ducem o viaţă de duplicitate constantă, sistematică. Sănătatea este bineînţeles afectată dacă zi de zi spunem una şi simţim alta, dacă ne umilim în faţa a ceea ce ne repugnă şi ne bucurăm de ceea ce nu ne aduce nimic decât nefericire.

Sistemul nostru nervos nu este o ficţiune, este o parte din organismul nostru, iar sufletul există material şi se află în interiorul nostru, ca dinţii. Nu ne putem permite să-l călcăm în picioare fără să fim pedepsiţi.

(Doctor Jivago, Boris Pasternak, Editura Elit Comentator)

Inconvenientul literaturii (…) constă în caracterul ei prea logic. Realitatea nu-l are niciodată (…) Literatura are unitate, are stil. Lucrurile întâmplate aievea nu au aşa ceva. Luată ca atare, existenţa reprezintă întotdeauna o înşiruire de lucruri blestemate  (…)

Poate părea ciudat, dar cele mai apropiate de realitate sînt întotdeauna operele literare considerate a fi cel mai puţin adevărate.

(Geniul şi zeiţa, Aldous Huxley, Editura Dacia)

Plăcerea de-a povesti anecdote poate face să cadă un oraş (…) – o specie de animal care să se îndepărteze de divertisment şi de plăcere va avea mari avantaje biologice faţă de fiinţele omeneşti (…)
înainta aşadar (…) cu pasul sigur, îndreptându-se spre absoluta inutilitate, spre absolutul timp pierdut, un timp al excitaţiei, da, al excitaţiei pure, al divertismentului şi deci al eficienţei negative, în fond: timp al neumanităţii, timp în care nu se construieşte.

(Iersulalim, Goncalo M. Tavares, Editura Humanitas)

(…) un om care nu-l caută pe Dumnezeu e nebun. Iar un nebun trebuie tratat.

(Ierusalim, Goncalo M. Tavares, Editura Humanitas)

Sărăcia nu-i un viciu, prietene, că e însă praf de puşcă, asta se ştie!

Din disperare se naşte o nouă perspectivă.

(Dostoievski)

“Oamenii mari” învaţă cel mai bine experimentând.

Ciclul învăţării prin experienţă (după David Kolb şi Roger Fry):

+ EXPERIMENTEZ – REFLECTEZ – CONCLUZIONEZ – APLIC

Aud şi uit. Văd şi îmi amintesc. Fac şi înţeleg (Confucius) sau, cum spunem noi,

VĂZÂND ŞI FĂCÂND!

Prin păcat sufletul este mort. El are nevoie de durere, de plâns, de lacrimi, de întristare, de suspine pentru răutatea care l-a doborât şi l-a pierdut (…) Prin păcat, sufletul moare şi ţie nu-ţi pasă, păcătosule! Ar trebui să te îmtristezi pentru că Dumnezeu S-a întristat pentru tine (…) Plânge şi geme pentru sufletul tău despărţit de Dumnezeu Care suferă pentru tine cum suferă o mamă pentru unicul ei copil (…)

Plângi pentru sufletul tău, păcătosule, varsă lacrimi şi învie-l. Învierea sufletului tău atârnă de ochii tăi, iar întoarcerea lui la viaţă, de inima ta. Ai murit şi tu nu plângi pentru că te-ai despărţit de sufletul tău (…)

(Sfântul Efrem)

Nu trebuie să ne întristăm deloc pentru un lucru al lumii acesteia, ci numai pentru păcat.

(Sfântul Varsanufie)

Nu e rău televizorul,
Ci e rău ascultătorul,
Dacă rău îl foloseşte
Şi rău vremea-şi cheltuieşte
(…)
Căci în ochi primeşti venin
Şi ispite multe vin,
Gânduri rele-apoi primeşti
De la credinţă rătăceşti
(…)

(Cum putem intra în Rai – versuri duhovniceşti de Părintele Cleopa, Editura Mănăstirea Sihăstria)

Teoria predominantă a evoluţiei culturale a omenirii a fost cea a “Bărbatului Vânător”. Teoria că umanitatea a început cu bărbaţii-maimuţe mânuitori de bâte, agresivi şi pricepuţi, e aşa de răspândită şi acceptată şi atât de înrădăcinată în cultura populară, încât pare destul de logică. (Profesor Ruth Bleier)

O femeie nu e niciodată cu adevărat stăpâna corpului său. Dumnezeu a format corpul ei ca să aparţină unui bărbat. (Luther)

Trupul femeii e murdar şi nu poate fi expresia legii. (Budha)

Avem de-a face cu o teroare existenţială a femeilor… bărbaţii au o spaimă adâncă faţă de castrare, ce este exprimată printr-o oroare faţă de pântecul femeii… Aceste temeri stau la baza substratului mitului despre răutatea şi puterea diabolică a femeilor, fapt care, la rândul lui, justifică secole întregi de genocid (Andrea Dworkin)

Eu sunt Isis, creatoarea fiecărei părţi a pământului. Eu am înfiinţat legile pentru toţi, şi am pus o ordine în lucruri pe care nimnei nu putea s-o schimbe… Eu sunt cea care e numită divfină între femei. Eu am despărţit pământul de cer, am determinat calea stelelor, cursul soarelui şi al lunii… Eu i-am adus împreună pe femei şi bărbaţi… Legea pe care eu am creat-o nu poate fi dizolvată de niciun bărbat.