Un intelectual este o persoană care a descoperit ceva mai interesant decât sexul (Aldous Huxley, scriitor englez, 1894 – 1963)

Femeile mai în vârstă sunt cele mai bune la pat pentru că mereu se gândesc că o fac pentru ultima oară (Ian Fleming, scriitor britanic, 1908 – 1964)

Singurul motiv pentru care m-aş apuca de jogging ar fi ca să mă aud gâfâind din nou. (Erma Bombeck, jurnalist american, 1927 – 1996)

Sexul nu este doar divin şi splendid; mai e şi fatal. Oamenii se omoară în pat. Crime celebre au avut loc în pat. Şi nu s-au folosit arme. (Norman Mailer, scriitor american, n. 1923)

Nu ştiu nimic despre sex, pentru că am fost mereu măritată (Zsa Zsa Gabor, actriţă americană, n. 1917)

Nicicând aezii nu glorificau în slăvi adevărata dragoste, mai mult decât prin basmul iubirii dintre Psyche şi Amor sau dintre suflet şi dragoste.
Semnificaţia ei este foarte mare: Psyche, sufletul, trece prin nenumărate încercări pentru a câştiga dragostea, adică pe Amor, iar la sfârşit, din unirea celor doi se naşte Voluptatea.
Acest basm a fost scris de Apuleus şi încorporat în romanul său „Metamorphoses” sau „Măgarul de Aur”.

Pentru frumuseţea lui îl voi reproduce detaliat.
Apuleus ne spune că au fost odată, într-o ţară îndepărtată, un rege şi o regină care aveau trei fete înzestrate cu o frumuseţe rară. Dintre ele cea mai frumoasă era cea mai mică, Psyche. Nu erau cuvinte de laudă care să exprime frumuseţea acestei fete. Locuitorii întregii ţări, dar şi străinii din ţări mai apropiate sau mai îndepărtate, veneau să o vadă pe preafrumoasa Psyche. Atât de mult o iubeau încât îi ofereau onoruri la fel de mari ca unei zeiţe. O considerau o a doua Venus, o Venus pământeană, nu o Venus născută din spuma mării.

Venea tot poporul. În acest timp, oamenii uitau de îndatoririle religioase către adevărata zeiţă Venus, nimeni nu mai mergea la Paphos, la Cnidos, la Cithera. Altarele zeiţei cădeau în paragină, sacrificiile erau întrerupte, slujbele părăsite, statuile neîmpodobite. Toţi se rugau lui Psyche, toţi îi aduceau cununi de flori.
Venus prinse a se mânia pentru că nu concepea ca ea să împartă slava cu o muritoare şi altarele ei să cadă în paragină. Şi numaidecât îşi chemă fiul şi îi porunci să meargă la Psyche şi să o săgeteze de două ori cu săgeţile lui de fier. Una să o facă să nu mai fie nimeni îndrăgostit de ea şi alta să se îndrăgostească de un monstru. Cupidon zbură uşor pe un nor şi ajunse în oraşul preafrumoasei fete Psyche. Trase prima săgeată şi fata nu mai era iubită şi adulată de nimeni, nimeni nu-i mai aducea ofrande şi daruri. Nimeni nu-i mai vorbea.
Când să tragă a doua săgeată se zgârie, neatent, la deget într-o săgeată a dragostei şi prinse a se îndrăgosti de fată.
Lăsă în tolbă săgeata netrasă şi se făcu nevăzut.
Trebuie spus că Cupidon avea două tipuri de săgeţi: de aur, care aprindeau inimile muritorilor şi îi făceau să se îndrăgostească unii de alţii, şi de fier, care dezbinau dragostea muritorilor şi iscau certuri şi ură între ei. În momentul în care s-a rănit la deget, Cupidon s-a rănit într-o săgeată a dragostei, adică de aur.
Neliniştiţi, părinţii s-au dus să consulte oracolul din Milet al lui Apollo şi acesta le-a dat următorul răspuns:
„Lasă copila, gătită în haine de nuntă funebre, / Pe o stâncă în vârful unui munte înalt / Şi nu aştepta un ginere născut din neam muritor / Ci un groaznic balaur sălbatic şi crud / Care cu aripi zburând prin văzduh doboară totul / Şi nimiceşte în calea lui totul cu flacără şi fier / De care se teme Jupiter însuşi şi zeii se îngrozesc / De care se înfioară Stinxul cu întunericele lui valuri”.
Regele, cătrănit de supărare, şi cu regina, o gătiră pe Psyche în haine negre, funebre de nuntă şi o părăsiră pe un munte înalt căci nimeni nu se putea opune voinţei zeilor nemuritori.
Şi tremura Psyche şi plângea amarnic de cruda ei soartă, când iată că simte plăcuta adiere a Zefirului cum o ia şi o ridică în înaltul cerului, apoi o lasă într-o pădure înaltă cu copaci stufoşi, cu un izvor susurând voios în margine şi în faţa unui palat regesc.
Intră sfioasă Psyche în palatul de cleştar, cu tavanul îmbrăcat în tăblii artistic sculptate în fildeş, cu coloane de aur, cu pereţii acoperiţi cu basorelifuri de argint, cu pardoseală tăiată din pietre preţioase şi mult se minună de zeiasca înfăţişare. Pereţii înşişi erau îmbrăcaţi în aur masiv de străluceau ca Soarele, cu apartamente, galerii şi încăperi somptuoase.
Înainta timid Psyche şi auzea voci de slujnice care o îmbiau să se apropie. O masă regească se aşternu şi mii şi mii de feluri de mâncare apărură ca prin farmec.
Sfioasă, blânda Psyche, gustă din fiecare. Apoi se îmbăie în apa mai clară ca cristalul în care mâini nevăzute turnară balsamuri fel de fel.
Şi se făcu apoi noapte şi simţi o adiere de vânt uşor şi dulce care fâlfâia în camera în care se culcase. Era soţul ei, un glas de bărbat atât de dulce, un glas fermecat. Acesta o sărută şi-i spuse că nu are voie să-l vadă.
Tatăl ei, cuprins de supărare şi de remuşcări, le trimise pe suratele sale să o caute neîncetat. Seara necunoscutul soţ îi spuse: „prea dulcea mea Psyche şi scumpa mea soţie, crudă soartă te ameninţă, cu o primejdie de moarte şi părerea mea este că trebuie să te fereşti de ea cu cea mai mare băgare de seamă. Surorile tale sunt pe urma ta. Dacă din întâmplare bocetele lor vor ajunge la tine nu le răspunde, căci astfel îmi vei cauza mie cea mai adâncă durere şi ţie cea mai mare nenorocire”. Apoi plecă misteriosul soţ. A doua zi fata ascultă cu înfrigurare bocetele surorilor ei şi, cu toate că a fost avertizată să nu le răspundă, s-a rugat de soţul ei ca să-i dea voie să le vadă. Şi el se lăsă mişcat de răgăminţile ei şi o lăsă să-şi vadă surorile avertizând-o încă o dată.
Pe când surorile ei stau şi plângeau pe stânca unde fusese părăsită Psyche un vânt blând se abătu. Şi le duse şi pe ele în zbor în regescul palat. Psyche le întâmpină cu toată dragostea, le ospătă, le dădu haine scumpe, bijuterii şi fel de fel de alte lucruri. Dar invidia prinse a încolţi în inima surorilor ei care spuneau că nu e drept ca cea mai mică să aibă aceste lucruri şi ele o soartă nefericită cu soţi cruzi şi răi. Iar la a doua întrevedere o sfătuiră cu glas mieros: „tu, dragă, eşti mulţumită şi fericită şi nu cunoşti o atât de mare grozăvie care te ameninţă. Un şarpe enorm ce se târăşte în mii de încolăciri, al cărui gât e umflat de un sânge care este un venin îngrozitor şi a cărui gură stă căscată, acesta e bărbatul tău. Acum adu-ţi aminte de oracolul Pithiei care ţi-a prezis că te vei căsători cu un monstru îngrozitor. Mai mulţi ţărani şi vânători l-au văzut cum se întorcea în păşune şi înnota în ape”.
Blândul ei soţ îi spusese cu o noapte înainte să aibă grijă; de asemenea a anunţat-o că în pântecul ei poartă rodul lor, un prinţ sau o prinţesă, şi că apoi îl va vedea.
Prinsă de groază, Psyche se uită în noapte la chipul cel dulce al lui Cupidon, dar din nebăgare de seamă curse o picătură de ulei încins pe faţa-i preachipeşă. Cum se deşteptă, se făcu nevăzut zicându-i: „eu voi fugi acum”.
Când i-a privit chipul, Psyche a văzut un cap plin de raze al cărui bogat păr era scăldat în ambrozie, gâtul alb ca laptele, obrajii de purpură. Pe umeri străluceau două aripioare de rouă. Pe loc se îndrăgosti mai mult de el, de Amor.
Cum a plecat zeul totul a dispărut ca prin farmec, şi palat şi pădure şi izvor. Şi stătea singură Psyche şi plângea întruna. A vrut să se arunce după o stâncă înaltă dar zeul Pan o opri. Şi mergând ea ajunse la templul lui Venus, mama lui Cupidon. Aceasta aflând de fapta lui Cupidon îl închisese în turn şi căuta să o omoare pe Psyche. Cum o văzu pe Psyche puse două slujnice, Grija şi Întristarea, să o biciuiască până la sânge. Apoi i-a arătat o grămăjoară de grâu cu linte şi neghină amestecată şi i-a spus ca până a doua zi să le separe. Furnicilor fiindu-le milă de ea, au ajutat-o. În vremea asta Cupidon nu putea să o ajute pentru că aripile şi tolba îi fuseseră luate de mama sa.
Venus născoci o nouă pedeapsă. Îi arătă în zare nişte oi cu lână de aur care străluceau ca soarele şi care păşteau lângă un izvor. Şi îi porunci să-i aducă puţin din lâna lor. În acest timp, tocmai când trecea izvorul, o trestie o sfătui astfel: „Psyche, mult încercată de atâtea nenorociri, să nu pângăreşti apa cu nefericita ta moarte şi să nu te apropii de îngrozitoarele oi care pasc pe aceste meleaguri; câtă vreme sunt încinse de căldura soarelui sunt cuprinse de o furie sălbatică şi cu coarnele lor se reped asupra oamenilor şi îi ucid. Dar după amiază, când arşiţa soarelui se va potoli şi plăcuta răcoare se va aşterne, să te strecori sub acest platan, căci oile domolite de furia lor se vor odihni; scuturând frunzele copacilor vei găsi lâna de aur peste tot”.
Astfel blânda Psyche îndeplini şi această poruncă a lui Venus. Aceasta o trimise apoi în mlaştinile Stinxului ca să-i aducă apă. Şi nu mai putea ea. Hainele se rupeau pe ea, sângele izbucnea, însă ea tot cobora pe panta abruptă a muntelui. Dar vulturul lui Jupiter, fiindu-i milă de ea, îi luă din mână urna, o umplu cu apă şi apoi i-o dădu înapoi.
Dar falnica Venus nici acum nu era mulţumită şi o trimise în Infern să ia într-o cutie ferecată, un parfum. Pe drum, un turn a sfătuit-o să ia asupra ei turte de orz, doi bănuţi pe care să-i dea vâslaşului Caron şi să nu mănânce nimic din fructele Infernului pentru că acolo va rămâne pe veci. Şi să nu deschidă nici cutia. Pe drum va întâlni şi bătrâne care îi vor cere turte, dar să nu le dea pentru că sunt ispitele lui Venus. Cu ele va trebui să-l îmblânzească pe Cerber. Una dacă o va da, sau un bănuţ, totul va fi pierdut.
Şi aşa făcu Psyche şi reuşi să iasă din Infern cu cutiuţa plină de parfum. Dar, împinsă de curiozitate, o deschise. Şi un abur negru o învălui – era aburul morţii. Cupidon, care reuşise să-şi recupereze aripile şi tolba cu săgeţi, se eliberă din turnul unde era închis şi veni la Psyche. Închise aburii cei negri şi o readuse la viaţă. Apoi îl rugă pe Jupiter ca, în numele iubirii, să binecuvânteze nunta lor. Şi acesta încuvinţă şi o făcu chiar zeiţă pe Psyche. La nuntă jucă şi Venus, iar peste nouă luni, li se născu o fată, blânda Voluptate.
Această poveste are un tâlc. Psyche întruchipează sufletul, iar Amor dragostea. Din aceste două calităţi se naşte dragostea curată sau pasiunea pe nume Voluptatea. Iar pentru a răzbate, sufletul trebuie să treacă prin multe încercări pentru a găsi adevărata dragoste, aşa cum şi Psyche a suferit pentru Amor.
Apoi totul va fi răsplătit de zei.

(Gheorghe Razvan Gabriel, Povestioare cu talc din mitologia romana)

In America sexul este o obsesie, in alte parti ale lumii e doar sex.

(Marlene Dietrich – 1901 – 1992)

Neavând altă treabă, Alexine apucă pulanul cel alb ce se legăna fără noimă la şoldul sergentului de stradă. Şi-l vârî în partea din faţă şi-n scurt timp toate cele cinci personaje se porniră să juiseze de mama focului, în vreme ce sângele rănilor se scurgea pe covoare, pe draperii şi pe mobilă, în vreme ce pe stradă birja abandonată 3269 era remorcată, dimpreună cu calul ei, care se pârţâi pe tot parcursul, împuţind atmosfera.

(Amorurile unui prinţ, Guillaume Apollinaire, Editura Paralela 45)

Femeile mai în vârstă sunt cele mai bune la pat pentru că mereu se gândesc că o fac pentru ultima oară.

(Ian Fleming, scriitor britanic, 1908 – 1964)

Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.

Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine! Un sot egoist si senzual ar putea usor sa profite de o astfel de mireasa. Trebuie sa nu uitati niciodata une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: daruieste putin, daruieste rar, si mai presus de orice, daruieste cu zgarcenie. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale.

Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie sa fie extrema. Desi sexul este in cel mai bun caz revoltator si, in cel mai rau caz, dureros, trebuie indurat si asa a fost de la inceputurile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relatii monogame si de copiii rezultati din aceasta.

Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti. Majoritatea barbatilor va cere sa i se ofere sex aproape in fiecare zi. Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie.

Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. Sa te prefaci ca esti bolnava, somnolenta, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei in aceasta problema. Argumentele, certurile, mustruluielile si cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, daca sunt folosite seara tarziu, cam cu o ora inainte de momentul in care sotul ar putea incepe procesul de seductie. Sotiile istete sunt mereu in alerta, cautand noi si din ce in ce mai bune metode de a refuza si descuraja pornirile amoroase ale sotului. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.

Pana la a zecea aniversare, multe sotii au reusit sa incheie perioada de a purta in pantece copii si au atins cel mai inalt tel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu sotul lor. Dupa atat timp petrecut alaturi de sot, deja poate sa se bazeze pe dragostea copiilor si pe presiunile sociale pentru a-l tine acasa.

Precum trebuie sa fie mereu atenta sa tina cat mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa inteleapta va fi cel putin la fel de atenta si cu limitarea modului si gradului de desfasurare a actului sexual. Majoritatea barbatilor are de la natura o inclinatie spre perversiune, iar daca li se ofera cea mai mica sansa va vor angaja intr-o mare varietate de practici mai mult decat revoltatoare.

Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal in pozitii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele si limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de catre sotie. Nuditatea, discutiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de barbati daca sotiile le permit. O mireasa inteleapta isi va face un tel din a nu ii permite niciodata sotului sa ii vada corpul descoperit si din a nu il lasa nici pe el sa se descopere in fata ei.

Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total. Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.

Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale.

In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata. Miscarea corpului ar putea fi interpretata ca excitatie sexuala de catre sotul optimist. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.

Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment. Intr-un final, sotul va intelege ca daca doreste sa intretina raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfasurate fara alte inflorituri amoroase.

Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din fata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot. Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand.

Un factor pentru care mireasa trebuie sa fie recunoscatoare este faptul ca familia sotului, scoala, biserica si cadrul social au lucrat impreuna de-a lungul vietii acestuia pentru a insamanta in el un profund sentiment de vinovatie si rusine in ceea ce priveste sentimentele sale sexuale. Femeia inteleapta va profita de acest avantaj si isi va urmari telul sau de a limita initial aceste porniri barbatesti, iar apoi de a anihila total dorintele sotului de a se exprima sexual.

Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu

de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est

Publicata in anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate

Material care circula pe Internet

M-am culcat doar cu bărbaţii care mi-au fost soţi. Câte femei pot spune la fel? (Elizabeth Taylor)

Nimeni nu iubeste cand nu spera macar inconstient sa fie iubit.

(Garabet Ibraileanu)

Un amor care se sfarseste cu amicitie nu a fost amor.

(Mihai Eminescu)