Haosul

Grecii, ca de altfel şi romanii, nu credeau că lumea a fost dintotdeauna aşa: cu ape, cu păduri, cu soare, animale, oameni, stele, cer şi pământ. Grecii au dezvoltat conceptul de haos (sau chaos) pentru a descrie începutul facerii lumii. Interesant este fapul că la toate popoarele şi în toate religiile se pomenea despre haos ca fiind lumea care a precedat lumea noastră (…)
Haosul era o genune fără fund, un amestec al tuturor lucrurilor, o imensă sferă în care coexistau toate elementele naturii (…)
În opera „Fastele”, Ovidiu spune, referindu-se la Haos, că au existat cele patru elemente care au stat împreună formând o sferă. Apoi aerul s-a desprins de sferă, zburând în sus, iar în acea masă au rămas doar trei elemente: foc, apă şi pământ. Aceste trei elemente erau amestecate. Apoi s-a înălţat şi focul, iar pământul s-a tras la mijloc şi a format globul pământesc. Şi astfel haosul a căpătat o ordine. Au apărut elemente ale naturii ca cerul, pământul, soarele şi stelele, animalele şi în fine omul.
În opera sa „Metamorphoses” Ovidiu se referă din nou la Haos (sau Chaos) spunând: „înainte de a exista mări şi pământuri şi tot ceea ce acoperă totul, adică cerul, una era faţa naturii în lume, o faţă care se numea Haos (sau Chaos n.n.). Ea era dură şi moale în acelaşi timp. În acea lume nu exista nici lumină nici întuneric, nu exista încă soare sau Phoebus. Peste tot domnea omniprezenţa deoarece acolo unde exista pământ, exista şi foc şi aer. Nimic nu-şi putea menţine forma sa iniţială, totul se afla în mişcare, totul coexista într-un singur corp, într-o singură sferă. Frigul se împungea şi se amesteca cu căldura, umezeala cu uscăciunea, lucrurile moi cu lucrurile tari. Toate lucrurile formau un singur întreg, o singură sferă, amestecându-se neîncetat. Era doar o singură sferă în care elementele naturii se luptau în permanenţă şi coexistau împreună.

Îndosariat la:Istorie, Mitologie , aparitie elementele naturii, cosmogeneza terrei, geneza, mitologie greco-romana, ovidiu metamorfoze, simbol cer, simbol pamant

Elementele care alcătuiesc lumea

Anticii erau adepţii elementului primordial care stă la originea vieţii. A unui element indispensabil fără de care viaţa nu poate să existe. Ele erau elemente care se găseau în natură, în esenţa ei. Dacă din punct de vedere al omului anticii au considerat că acesta este alcătuit din trup (partea materială, cea supusă stricăciunii şi morţii) şi din suflet (partea invizibilă sau nonmaterială, cea veşnic nemuritoare, cea care vine de la zei) punând accent pe suflet şi considerând corpul doar o închisoare a lui, din punct de vedere a structurii lumii ei considerau că totul are la bază patru elemente: focul, aerul, apa şi pământul.
Referindu-se la cele patru elemente ale naturii, Ampelius, în cartea sa „Memoriales” spune: „lumea este universal lucrurilor, în care toate sunt şi nimic nu poate să coexiste în afara ei, acea lume pe care grecii o numeau Cosmos. Elementele lumii sunt patru: focul din care s-a născut cerul, apa din care s-au născut mările şi Oceanul, aerul din care s-au născut vânturile şi furtunile şi pământul care a dat formă lumii şi o numim pământ.”
Aceste patru elemente erau în perfectă armonie. Existau filozofi greci care considerau primordial în structura lumii locul focului sau al apei sau al pământului sau al cerului.
Aceste patru elemente erau coordonate de zei după cum urmează:

Îndosariat la:Mitologie, Religie , creatie, elemente primordiale, Mitologie, mituri, originea vietii, structura lumii

Sexul în America

In America sexul este o obsesie, in alte parti ale lumii e doar sex.

(Marlene Dietrich – 1901 – 1992)

Îndosariat la:Amor, Vorbe celebre , citate celebre, citate dietrich, citate sex

Competiţie pentru Africa

Este vorba de Development Youth Prize, competiţie de lucrări artistice vizuale (poster sau video) pentru tineri, cu termen limită 31 mai a.c.
Competiţia, susţinută de Comsisia Europeană prin European Schoolnet, se adresează elevilor (16-18 ani) din statele membre UE.

Tema de anul acesta: Africa – Human Development – egalitate între sexe, copii şi tineri, diversitate culturală.

Detalii: internet: http://www.dyp2008.org/ww/en/pub/dyp2008/info.htm

Îndosariat la:ONG, Oportunitati , competitie elevi, concurs artistic, concurs elevi, concurs european

Stagii de 1 an la Bruxelles

Centrul Fundaţiei Europene (CFE) invită studenţii şi proaspăt absolvenţii la Bruxelles pentru un stagiu de practică de un an. CFE oferă: un salariu lunar de 650 Eur; bilet de întoarcere acasă, până în 300 de Euro;
un curs de limbi străine în limita unei sume stabilite de CFE; 24 de zile de concediu; asigurare de muncă;
un abonament pentru mijloacele de transport în comun din Bruxelles, pe perioada stagiului. CFE nu va asigura cazarea.
Cunoaşterea limbii engleze este recomandată, cunoaşterea unei alte limbi constituind un avantaj.Toţi candiaţii interesaţi trebuie să trimită un Curriculum Vitae şi o scrisoare de intenţie. Stagiul de practică începe de regulă vara.
Detalii: http://www.efc.be/about/Internships.htm

Îndosariat la:ONG, Oportunitati , oportunitati tineri, stagii Bruxelles, stagii studenti

Clonarea

Cuvîntul clonă vine din cuvîntul grecesc – klon-, care înseamnă saminta. În biologie indică posibilitatea de duplicare a patrimoniului genetic a oricărui organism. Asfel se pot dubla, de ex. viruşi, bacterii, molecule, organisme, plante şi animale. O bună parte din vegetalele pe care le consumăm în alimentaţie, sînt clonate, adică cultivatorii înmulţesc plante pe care apoi le comercializează. Pentru acelaşi scop, alimentar, pot fi clonate şi animalele. De cele mai multe ori expresia „ clonare „ este folosită în cazul reproducţiei asexuate, în sensul că dă posibilitatea de reproducere individuală biologică, fără implicarea sexualităţii.

Îndosariat la:Medicina, Stiinta , ceracetari clonare, clonare istoric, definitie clonare, etimologie clona, proces clonare, structura clona

Esenţialul despre pamflet

Pamfletul e intre termenii literari suficient de cunoscuti, chiar daca nu dintre cei mai uzuali; iar semnificatia lui n-ar pune probleme deosebite pentru o corecta utilizare cotidiana, in sensul general de scriere satirica prin care sint dezaprobate fapte, oameni, atitudini socotite negative. In lucrarile de teoria literaturii, in dictionarele de terminologie literara, termenul insusi capata determinari mai precise, prin situare temporala si explicatii etimologice. Cuvintul pamflet a intrat in limba romana in secolul al XIX-lea, pe filiera franceza (cf. Pamphlet), desi el s-a format in engleza, unde aceeasi forma s-a datorat alterarii numelui propriu din titlul unei comedii latine: Pamphilus seu de Amore (Pamfilus sau despre Amor). Mai sugestiva este derivarea termenului din greaca (pan = tot, phlego = a arde), pentru ca sensurile originare se intersecteaza, in parte, cu sfera notionala actuala. Definitia riguroasa a termenului descrie pamfletul ca o specie literara satirica, in versuri sau in proza, menita sa blameze persoane, idei, opere, intimplari reprobabile, intr-un mod direct si, deseori, violent; procedeele caracteristice pamfletului sint imprecatia, hiperbola, ironia, caricatura etc., prin intermediul carora se urmareste ridiculizarea, suprimarea prin discurs a obiectivului ales. Expresia nemijlocita, patetica, implicata situeaza pamfletul in subordinea liricului. Primele aparitii corespunzatoare unei asemenea structuri formale dateaza de dupa 1500, in scrieri anonime de protest politic si religios. In Frantta secolului al XVIII-lea, pamfletul isi cistiga o notorietate recunoscuta, deopotriva in literatura si in dezbaterile filozofice. Dupa 1800 si pina azi, jurnalisti si scriitori dintre cei mai diversi au impus pamfletul in functie de propria specificitate, dar si de conditiile istorice. Ion Heliade Radulescu, Arghezi, N.D. Cocea, Geo Bogza au dat stralucire pamfletului romanesc.

Îndosariat la:Limba romana, Literatură , Arghezi, defintie pamflet, Geo Bogza, Ion Heliade Radulescu, material pamflet, N.D. Cocea, pamflet etimologie, specie literara pamflet

Forbes România a apărut şi n-a apărut

Forbes România a apărut probabil la chioşcuri (n-am ieşit din casă), dar nu a apărut online. Răzvan Corneţeanu, directorul general al trustului Adevărul Holding a şi spus că se află în discuţii avansate şi pentru ediţia on-line a Forbes România, pentru print şi online negociindu-se separat.

Poate ar fi fost frumos şi sănătos din partea trustului Adevărul şi din partea trustului Forbes ca negocierile să se fi încheiat deja, iar online-ul să fi apărut tot azi.

Reţeta conform căreia mai întâi apare print-ul (că-i cel mai important), apoi online-ul e cred depăşită, în condiţiile în care investiţiile în online cresc (trustul BBC tocmai şi-a dublat e-investiţiile, 145 milioane de lire anual).

Patriciu însuşi a spus la marea şedinţă (via jurnalismonline.ro) că informatia trebuie sa fie la trei click-uri de consumator, nu patru sau cinci…

În concluzie, Forbes România ar fi putut fi gândit şi lansat mai deştept.

Îndosariat la:Business, Media, Publicitate , corneteanu, dinu patriciu, forbes romania, lansare forbes, site forbes romania

Copaci aruncaţi la wc

270.000 de copaci sunt aruncaţi la wc şi la gunoi, zilnic, în lume.

Agentia de publicitate: DDB, Muscat, Oman

Îndosariat la:Media, Publicitate , hartie, hartie igienica, mai mult verde, padure

Percepţia creştină a religiei antice greco-romane

Religia creştină este o religie a iubirii aproapelui, a mântuirii prin jertfa şi învierea lui Isus Hristos şi a iertării aproapelui. Neofiţii învăţau să se iubească reciproc, să-şi ierte păcatele şi să “tăgăduiască zeii hellenilor“, aşa cum ne spune Lucian de Samosata in opera sa „Moartea lui Peregrinus Proteus”.
Primele comunităţi creştine s-au constituit odată cu venirea apostolilor Petru şi Pavel în Cetatea Eternă în jurul anilor 60 – 65. Iniţial, au aderat la religia creştină masele sărace de oameni, care vedeau în ea un sprijin şi o alinare pentru viaţa lor trăită în chinuri şi griji şi o cale de mântuire şi obţinere a vieţii veşnice. De aceea in Biblie se spune: “nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6:19-20)
“Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrană şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:25)
Aceste pasaje şi accentul pus pe ideea de a nu te îngrijora au atras un număr masiv de săraci şi împătimiţi.
Oratorii lor erau de asemenea oameni săraci, proveniţi din toate colţurile Imperiului. Ei încercau să pună la punct comunităţi de creştini unite prin credinţa în Isus şi ideea iubirii aproapelui. Comunităţile împărţeau avutul între membrii lor şi duceau o viaţă de închinare şi rugăciune.
Aceste minuscule comunităţi de creştini erau ignorate de statul roman, care era foarte tolerant cu religiile fiecărui popor, existând până şi la Roma temple ale lui Ra şi Osiris.
În primele decenii ale primului secol, creştinii au ignorat cu desăvârşire informaţiile legate de celelalte religii, sau de religia oficială. Dacă studiem Noul Testament, cu cele patru Evanghelii care vorbesc despre viaţa şi faptele lui Isus Hristos, nu vedem nici o referire la zeii romani, sau la alte zeităţi.
Se părea că viaţa continua în linişte. Statul era tolerant iar creştinii îşi organizau în linişte comunităţile de adepţi care se închinau lui Dumnezeu Celui Viu şi la Mântuitor.

Însă, la nivelul Imperiului Roman au avut loc două evenimente dramatice, care aveau să schimbe aceasta stare de pace între creştinism şi stat.

Îndosariat la:Istorie, Religie , conflict paganism crestinism, daimon demon, ierarhie crestina, religia antica, religia crestina