Factorii comportamentali şi relaţiile inter-personale

Superioritatea, puterea, autoritatea

Indivizii tind să comunice de aşa manieră încât aceasta să le permită creşterea statusului social, a puterii de influenţare sau extinderii ariei de control.

Individul nu îşi modifică o poziţie esenţială pentru definirea lui socială.

Orgoliul

Indivizii vor să fie respectaţi pentru ceea ce sunt şi recurg la orice pentru a evita să pară ridicoli sau stupizi.

Individul cred în valoarea lor numai dacă aud cuvinte care să îi flateze.

Dacă acorzi o atenţie specială individului, îi induci o reacţie care include sentimente de prestigiu, stare morală mai bună.

Compromisul/Şantajul

Conştiinţa vinovăţiei, a fricii, mobilizatoare a unei stări emotive ce poate fi mascată cu dificultate, îl determină pe individ să reacţioneze emoţional ori de câte ori i se prezintă vreun subiect sau i se enunţă vreun cuvânt în legătură cu infracţiunea comisa.

Îndosariat la:Neclasificat , Psihologie

CARTA ATLANTICĂ (1941)

De la începerea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939, Europa era în fierbere. Graniţele se schimbaseră şi state întregi dispăruseră de pe hartă sub tăvălugul blitzkrieg-ului german. Singură, Marea Britanie, izolată de restul continentului, continua lupta împotriva Germaniei fasciste, dar de pe poziţii defensive. Ca şi în Primul Război Mondial, America părea departe de acest conflict. Totuşi, situaţia internaţională se schimbase foarte mult. Una dintre ţările Axei, Japonia, avea pretenţii clar afirmate în Pacific, iar unele intrau în conflict cu interesele Statelor Unite.

Îndosariat la:Istorie, Politica , America in al doilea razboi mondial, formarea ONU, Istorie, Politica, politica presedintelui Roosevelt

Inima e un cartof

Îndosariat la:Amor, Fapt divers , Amor, curiozitati naturale

Dostoievski – Autobiografie

Feodor Mihailovici Dostoievski, scriitor rus, s-a născut în anul 1821 la Moscova. Tatăl său a fost nobil, moşier şi doctor în medicină.

Până la 16 ani a crescut la Moscova. Înainte de a împlini şaptesprezece ani a reuşit la examenul de admitere la Institutul Central de inginerie din Petersburg. În 1842 a terminat facultatea de inginerie militară, primind la absolvire gradul de ofiţer inginer. Fu lăsat cu slujba la Petersburg însă alte ţeluri şi porniri îl atrăgeau cu o forţă irezistibilă. Începu să se preocupe îndeosebi de literatură, filozofie şi istorie.

În 1844 a părăsit slujba şi tot atunci şi-a scris ampla sa nuvelă Oameni sărmani. Această povestire i-a creat dintr-o dată o poziţie sigură în literatură, fiind întâmpinată de critică şi de cea mai bună parte a societăţii ruse cu mare bunăvoinţă. A fost un succes cu adevărat rar. Problemele de sănătate ce s-au instalat însă apoi, prelungindu-se pentru o perioadă de câţiva ani, i-au împiedicat activitatea literară.

Îndosariat la:Literatură , Dostoievski autobiografie dictată Annei Dostoievskaia, Literatură, viata lui Dostoievski

Germanii sub principiul organizarii

Allemagne (Germania) vrea să organizeze Europa, care până acum nu a fost organizată… Vă voi explica acum marele secret al Germaniei. Noi, sau poate mai degrabă rasa germanică, am descoperit factorul (principiul) organizării. Celelalte popoare trăiesc încă sub principiul individualismului, în timp (pe când) ce noi, germanii, suntem sub cel al organizării.

Wilhelm Ostwald, chimist, filozof german de origine rusa

Îndosariat la:Cugetari, Cultura, Vorbe celebre , citate ostwald, Cugetari, principiul organizarii Ostwald, Vorbe celebre

Doua fete-s prea mult

(…) m-am temut sa nu-i faca alta copiii pe care si-i dorea, asa ca am acceptat sa devin mama, dar am negociat. L-am prevenit ca nu voi avea decat unul (…) Am facut o ecografie si mi s-a spus ca voi avea gemene (…)
La 3 ani, a trebuit sa le ducem pentru prima oara la gradinita. Pana atunci, ne descurcasem cu berlina sotului meu, dar isi gasise in ziua aceea ca sa plece in deplasare, pe bune! (…) Si (…) colac peste pupaza, nu incapeau in Smart-ul meu. Am incercat sa inghesui una in portbagaj, dar era plin cu carucioare. Pana la urma le-am asezat una peste alta pe locul mortului, urlau cat le tinea gura, nu auzeam nimic la radio. Se circula bine pentru ora aceea a diminetii. Am deschis portiera si am aruncat-o pe cea de deasupra pe soseaua de centura. Drept sa spun, nu sunt prea multumita de ce am facut pentru ca am aruncat-o pe cea mai cuminte.

Sa fiu bine inteleasa, il prevenisem pe sotul meu, nu am luat pe nimeni prin surpindere, spusesem da, de acrod, dar am spus una.

(Claire Castillon, Am spus una, din volumul de povestiri Insecta, Editura Univers, colectiile Cotidianul)

Îndosariat la:Literatură , Claire Castillon infanticid, Claire Castillon Insecta povestiri, Literatură

Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital

Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.

Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine! Un sot egoist si senzual ar putea usor sa profite de o astfel de mireasa. Trebuie sa nu uitati niciodata une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: daruieste putin, daruieste rar, si mai presus de orice, daruieste cu zgarcenie. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale.

Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie sa fie extrema. Desi sexul este in cel mai bun caz revoltator si, in cel mai rau caz, dureros, trebuie indurat si asa a fost de la inceputurile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relatii monogame si de copiii rezultati din aceasta.

Îndosariat la:Amor, Fapt divers, Religie , Amor, mireasa in noaptea nuntii, o sotie buna, Religie

Originea tragediei antice

Trebuie acum să chemăm în ajutor toate principiile estetice expuse pînă aici, ca să nu ne pierdem în acel labirint care este originea tragediei greceşti. Nu cred că afirm o absurditate dacă spun că această problemă nu a fost niciodată pusă în serios – cu atît mai puţin rezolvată – deşi s-au cîrpit şi s-au rupt din nou de nenumărate ori zdrenţele roase ale tradiţiei antice. Această tradiţie ne spune cu toată hotărîrea că tragedia s-a născut din corul tragic şi că la început era cor şi numai cor. Astfel ne vedem constrînşi să pătrundem pînă în inima acestui cor, care este adevărata dramă primitivă, fără să ne mulţumim cu teoriile curente ale esteticienilor, ce susţin că corul ar reprezenta pe spectatorul ideal sau poporul în opoziţie cu personajele princiare de pe scenă. O vorbă a lui Aristotel pare a fi inspirat această din urmă explicaţie plină de nobleţe în ochii multor politicieni, anume că legea morală nestrămutată ar fi fost întruchipată de democraţii din Atena în corul popular, care avea totdeauna dreptate în faţa exceselor şi a desfrîului regilor.

Acest cuvînt al lui Aristotel este lipsit de valoare în ceea ce priveşte formarea iniţială a tragediei, deoarece opoziţia dintre popor şi rege, şi, în general, orice idee politico-socială este străină originii pur religioase a tragediei; dar şi în privinţa formei clasice a corului la Eschyl şi la Sofocle, am considera un sacrilegiu să vorbim de un fel de „reprezentare constituţională a poporului”. Dar s-au găsit unii care n-au pregetat să comită acest sacrilegiu. Constituţiile statelor antice nu au cunoscut in praxi reprezentarea populară. Să sperăm că nici nu au putut-o „presimţi” măcar în tragedie.

Îndosariat la:Filozofie, Mitologie , Filozofie, Mitologie, nasterea tragediei din corul tragic, nietzsche nasterea tragediei din spiritul muzicii

Apolinic si dionisiac

Ştiinţa esteticii va fi făcut un mare pas înainte cînd vom fi ajuns nu numai la concluzia logică, ci şi la convingerea intuitivă directă că evoluţia permanentă a artei este legată de dualismul apolinic-dionisiac, aşa cum zămislirea depinde de dualitatea sexelor ce se combat mereu şi nu se împacă decît periodic. Termenii – apolinic şi dionisiac – îi împrumutăm de la greci. Aceştia nu îşi exprimau teroriile ezoterice, atît de profunde, ale concepţiilor lor despre artă în noţiuni, ci le întruchipau în figurile grăitoare ale zeilor lor, pe care le putea pricepe cel ager la minte.

Cele două zeităţi ale artei, Apollo şi Dionysos, ne fac să ajungem la concluzia că, în universul grecilor există un contrast uriaş, atît în origine, cît şi în finalitate, între artele plastice (cele apolinice) şi cea neplastică (muzica), adică arta lui Dionysos. Amîndouă pornirile, atît de deosebite, înaintează paralel, de obicei certîndu-se făţiş, dînd naştere, prin emulaţie, unor creaţii mereu mai viguroase; astfel se perpetuează lupta din sînul acelui contrast pe care denumirea comună “arta” îl anulează doar aparent pînă ce printr-un miracol metafizic al “voinţei” eline să apară îngemănate şi, prin această împerechere, să făurească tragedia atică, acea operă de artă atît dionisiacă, cît şi apolinică.

Pentru a ne închipui mai bine acele două tendinţe, să ni le reprezentăm mai întîi ca două lumi distincte alte artei; una a visului, cealaltă a beţiei; între aceste două fenomene fiziologice, putem observa un contrast asemănător aceluia dintre apolinic şi dionisiac. După închipuirea lui Lucreţiu, în vis li s-au arătat sufletelor omeneşti întîia oară minunatele făpturi divine, în vis a văzut marele sculptor formele încîntătoare ale unor fiinţe supraumane; dacă l-ai fi întrebat pe poetul elin despre tainele relaţiei poetice, ar fi evocat şi el visul, exprimînd o părere asemănătoare cu cea a lui Hans Sachs din Maeştrii Cîntăreţi: “Amice, tocmai în aceasta constă opera poetului, că ia aminte la visele sale şi le interpretează. Crede-mă, cea mai reală iluzie a omului i se dezvăluie în vis: toată arta poetică nu este decît o tălmăcire a viselor adevărate”.

Îndosariat la:Filozofie, Mitologie , Filozofie, Mitologie, Nasterea tragediei din spiritul muzicii, Nietzsche apolinic si dionisiac

Lumina in fotografie

Tehnici de utilizare a luminii în natura

Pentru ca o imagine să existe, sunt trei elemente pe care un fotograf trebuie să le înţeleagă: lumina, compoziţia şi subiectul. Subiectul unei imagini este direct legat de scopul imaginii. Plasarea subiectului în cadru este critică pentru realizarea unei compoziţii reuşite. Dar lumina este cea care va face sau va desface o fotografie.

Fără lumină, o imagine nu ar putea fi înregistrată pe film. Iar “Fotografie” înseamnă în cele din urmă “a scrie cu lumina”… va puteţi imagina ceva mai sublim?…

Ceea ce am învăţat de-a lungul anilor este că la fiecare imagine se potriveşte o anumită lumină. dacă lumina nu este bună, fotografia nu va fi reuşită. Un subiect excelent, cu o compoziţie bună, văzut într-o lumină plată, cenuşie şi plictisitoare, va duce negreşit la o imagine plată, cenuşie şi plictisitoare. Pe de altă parte, un subiect de zi cu zi, cu o compoziţie decentă, într-o lumină radiantă şi dramatică va duce la o imagine care se va regăsi în fişierul meu de reuşite.

Îndosariat la:Practic , curs foto lumina, lumina din fata, lumina din spate